Saturday, January 11, 2020

Bike - Route Des Grandes Alpes


Poze Route Des Grandes Alpes


~ de la Thonon les Bains la Menton ~

Date statistice:

Pasuri: 20
Distanta totala: 949km
Timp total de pedalat: 47h 28'
Ascensiune totala: 22137m

Totul pleaca de o idee de acum cativa ani cand aflu de o ruta celebra ce strabate Alpii francezi de la nord la sud, mai exact de la Lacul Leman la Menton, oras situat pe tarmul Mediteranei. Route des Grandes Alpes, imi tot sta in minte ani buni pana ce anul asta reusim sa organizam tura. Nu e deloc usor sa aliniezi totul, concedii, masina de transport, vreme, etc. Dar pana la urma si organizarea turei este o parte faina si la jumatatea lunii Iunie suntem gata de drum.
Drumul de acasa pana la Thonon-les-Bains, situat pe malul Lacului Leman, e lung si il parcurgem in doua zile, cu o pauza de inoptat in Salzburg. Traversam pe rand Ungaria, Austria, Germania, Elvetia si o scurta parte din Franta. In Thonon-les-Bains ne cazam in Camping Les Huttins, un camping modest dar curat. Timpul zboara foarte repede si nu reusesc in seara dinaintea plecarii pe bicicleta sa merg nici macar pana la malul lacului. De maine incepem traseul mult asteptat si trebuie sa fim odihniti, cat se mai poate dupa un drum atat de lung cu masina.

Ziua 1

Data: 18 Jun 2019
Ruta: Thonon les Bains (Camping Les Huttins) - Beaufort (Camping Beaufort)
Pasuri: La Vernaz (808m) - Col de la Colombiere (1613m) - Col des Aravis (1487m) - Col des Saisies (1657m)
Distanta: 155.17km
Timp: 7h 38'
Ascensiune: 3581m
Track strava: https://www.strava.com/activities/2461404434

Vine si dimineata mult asteptata. Este prima data cand impachetam totul in camping si dureaza mult. Speram ca in zilele urmatoare sa optimizam procesul si sa putem pleca mai devreme din locul de cazare. In plus mai pierdem timp la cumparaturi si in benzinarie. Apoi pentru ca asa e frumos sa incepem cu inceputul, mergem pe malul Lacului Leman, facem cateva poze si pornim pe ruta desenata de acasa. Un mare avantaj este sa avem track-ul pe gps pentru ca sunt multe intersectii si nu e deloc usor sa te orientezi. Pentru inceput tinem drumul spre Morzine cu o mica abatere pentru o prima catarare scurta ce ne duce La Vernaz. Mare parte din urcare o petrec la telefon cu Rares, care a plecat mai tarziu si are probleme in gasirea drumului corect. Soarele e foarte puternic, chiar daca este inca devreme. Primii zeci de kilometri ai zilei urcam usor de la 400m la 1200m. In partea a doua a zilei urmeaza trei catarari lungi si despre care aflu ca sunt mai grele decat mi-am imaginat. Prima din ele, Col de la Colombiere, cu peste 1000m diferenta de nivel, aproape ca ma epuizeaza cu finalul ce are pante de 10%. Nu e concurs, asa ca avem timp sa ne refacem sus si urmatoarele doua merg mai bine, Col des Aravis si Col des Saisies. Dar ce m-a impresionat mai mult decat urcarile, au fost coborarile cu multe viraje rapide si lungi linii drepte unde se prind viteze considerabile daca nu tragi de frane. Finalul turei este la Camping Beaufort unde ne cazam. Preturile in camping-urile franceze sunt destul de mici, ca o medie intre 6 si 10 euro de persoana, incluzand toate taxele pentru cort si masina. In plus este placut, curat, spatios si nu sunt deloc aglomerate, cel putin in perioada asta de inceput de vara.







 




Ziua 2

Data: 19 Jun 2019
Ruta: Beaufort - Saint Jean de Maurienne (Camping des Grands Cols)
Pasuri: Cormet de Roselend (1968m) - Col de l'Iseran (2770m)
Distanta: 184.38km
Timp: 9h 1'
Ascensiune: 3713m
Track strava: https://www.strava.com/activities/2464216756

Astazi avem o zi lunga in fata si din nou multi metri de urcat. Prima catarare pe Cormet de Roselend incepe chiar de la camping-ul din care plecam si avem in fata peste 1000m de ascensiune. Mai intai prin padure la racoare, apoi se deschide o vale larga unde iesim in gol alpin si ocolim o buna parte din lacul Roselend. Vremea este numai buna de pedalat, iar peisajele te fac sa uiti de greutatea urcarii. Cu cat ajungem mai sus perspectiva este mai ampla si mai spectaculoasa. Pasul este aproape pustiu dar este placut si linistea de aici iti da o stare de relaxare deosebita. Urmeaza o lunga coborare pe care sunt aproape de un incident co o marmota camicaze ce statea in mijocul drumului chiar dupa un viraj. O vad in ultima clipa si daca ea nu ar fi fost inspirata sa sara din fata mea nu cred ca as fi reusit sa o evit. In vale, in oraselul Bourg Saint Maurice, ma opresc direct la McDonalds. Am nevoie de o masa serioasa inainte de urcarea pe Col de l'Iseran situat la 2770m.
Este a doua si ultima urcare a zilei dar pare fara sfarsit. Mai intai pana in Val d'Isere trecem pe langa Tignes, o statiune de ski foarte faina la prima vedere, situata in dreapta noastra. Langa, e si un lac de acumulare, impresionant si aici va avea loc anul acesta finalul unei etape din turul Frantei. Nu e timp pentru o abatere asa ca mergem mai departe pe un fals plat spre celebra statiune Val d'Isere de unde incepe o a doua bucata grea de urcat pana la pasul nostru. Desi altitudinea e mare, ma simt bine si am un ritm bun pe urcare. Sus, la peste 2700m, este din nou aceeasi liniste ca in pasul precedent. Petrec aici mult timp pana ne regrupam toti. Este interesant sa fi atat de sus si totusi atat de jos fata de varfurile de peste 3500m situate de jur imprejur. Coborarea este din nou lunga. Mai jos in vale ne intampina din fata o ploaie cu vant puternic, dar scurta. Insa este suficient cat sa ne ude bine. Ne regrupam cu greu dupa ploaie si pentru putin timp. Toata lumea e obosita si satele par pustii fara magazine deschise. Il pierdem pe Adi la un moment dat, el fiind fara telefon, harta si neavand punctul de sosire. Intr-un final ne regrupam din nou si concluzia e ca trebuie sa fim organizati si mai atenti la cum si pe unde mergem. Pe ultima parte coboram mai mult din inertie si odata cu instalarea intunericului ajungem si noi in camping, dupa noua ore de pedalat evectiv. Avea sa fie cea mai lunga zi din turul nostru dar nu neaparat cea mai grea. Aici in Saint Jean de Maurienne vom petrece doua nopti pentru ca maine avem un circuit si nu e etapa in linie.


 






Ziua 3

Data: 20 Jun 2019
Ruta: Saint Jean de Maurienne - Col de la Madelaine - Col du Glandon - Col de la Croix de Fer - Saint Jean de Maurienne
Pasuri: Col de la Madelaine (1993m) - Col du Glandon (1924m) - Col de la Croix de Fer (2067m)
Distanta: 108.06m
Timp: 6h
Ascensiune: 3341m
Track strava: https://www.strava.com/activities/2466545909

Dimineata asta ne gaseste in Saint Jean de Maurienne, un oras destul de maricel, cu industrie, supermarket-uri si centru istoric. Astazi nu vom continua pe Route des Grandes Alpes. Avem in plan oarecum o bucla in care vrem sa prindem doua varfuri celebre din Alpii Francezi si anume Col de la Madelaine si Col de la Croix de Fer. Dimineata este mai relaxata in camping si pentru Rares pentru ca azi nu inpachetam nimic. Ne vom intoarce tot aici si vom mai dormi inca o noapte. Astfel reusim sa plecam toti impreuna in formatie de 6 ciclisti romani spre prima catarare.
Incepem in usoara coborare pe valea raului Arc pana in localitatea La Chambre. Aici suntem fix intre cele doua catarari celebre. O luam la dreapta si atacam Col de la Madelaine. Ne asteampta 1500m urcare, cam cat un Transfagarasan doar ceva mai abrupt avand 20km de urcare fata de 25km pe catararea noastra. Asa cum ne-am obisnuit de zilele trecute avem si azi o catarare grea in fata, dar suntem deja obisnuiti si pedalam cu spor spre varf. Din pacate pe la jumatate se lucreaza intens la drum, se reasfalteaza, si asta ne obliga sa ocolim putin drumul. In plus nu pot evita sa nu merg prin zmoala proaspat intinsa pe jos, asa ca ma resemnez si stiu ca voi schimba placutele de la incaltaminte odata ce ma intorc acasa. Pana sus, alerg la propriu dupa Adi, insa fara succes sa-l prind. Este prima catarare din Franta pe care am mers la o intensitate spre 100%. In varf vremea e super prietenoasa si sunt multi ciclisti care se perinda prin zona. Monumentul de aici e deosebit, ilustrand profilul catararii din cele doua parti. In asteptarea celor din Brasov, stam la o tarasa insorita si savuram o cola cu gheata. Parca pentru prima data ma simt ca in concediu. Petrecem mult timp sus, apoi pe coborare tocim bine sabotii de frana. La ce pante sunt prin Franta spre deosebire de Romania, ar fi mai eficienta o frana pe disc in locul celei pe janta.
In vale ne realimentam, facem o regrupare si pornim spre Col du Glandon si Col de la Croix de Fer care sunt succesive si apropiate, despartindu-le doar o mica vale. Dupa primele pante ne rasfiram din nou, iar in fata cerul se intuneca. Nu arata deloc promitator si in scurt timp incepe sa ploua din ce in ce mai tare. Am fost inspirat sa iau la mine geaca de goretex si overshoes-ii, asa ca ma opresc le iau pe mine si plec mai departe. Rand pe rand toata lumea renunta si se intoarce in vale de unde mai sunt doar 10km pana in camping. Din ce-am discutat dupa tura s-a cam tremurat pe coborare. Fiindca am si eu o rotita sarita, trebuie sa recunosc, merg mai departe de unul singur cu toata ca ploua din ce in ce mai tare, cerul e tot mai negru si sus in creasta tuna si fulgera destul de frecvent. Nu doar ca sunt singurul ciclist prin zona, dar nici masini nu prea mai trec. Dupa ce depasesc ultimele case e de-a dreptu pustiu.
Urc prin ploaia deasa pe pantele din ce in ce mai dure spre creasta. Geaca de goretex isi face treaba si sunt uscat in partea de sus. Fiind pe urcare ma si incalzesc, deci conditiile sunt ideale pentru a ajunge sus. Doar fulgerele din fata imi dau ceva emotii. Ajung mai sus, unde se contureaza o caldare glaciara cu peretii destul de abrupti. Initial nu-mi dau seama pe unde ar putea sa ma scoata drumul in creasta dar cu trecerea kilometrilor ma lamuresc. Peisajul arata din ce in ce mai spectaculos, ploaia se rareste si inainte sa ajung sus se opreste de tot. Frontul care a venit din fata, a trecut peste mine si incepe sa se insenineze. Este o liniste deplina si se simte puternic prospetimea aerului de dupa ploaie. Pentru ca mai este mult pana la camping, folosesc cu atentie rezervele de mancare pe care le mai am la mine.
Ajung in Col du Glandon si sunt in mare parte uscat. Este rece dar nu atat cat sa-mi fie frig. De aici se poate vedea destul de aproape si urmatorul pas, Col de la Croix de Fer, spre care plec dupa cateva poze. Ajung si in ultimul pas, de unde se deschide o perspectiva ampla. Soarele lumineaza fantastic crestele inzapezite in departare spre Sud-Est. As petrece aici mult timp contempland peisajul insa timpul este scurt pana la inserare asa ca plec mai departe pe o coborarea lunga cu mici gaturi in urcare, cu tuneluri, sosele proaste pe alocuri si impecabile in mare parte. Ajung in final in camping, obosit, dar satisfacut de tura de astazi. Am riscat destul de mult cand am continuat pe ploaie spre Col de la Croix de Fer, insa am avut noroc ca acea ploaie sa treaca pana am ajuns sus.
 








Ziua 4

Data: 21 Jun 2019
Ruta: Saint Jean de Maurienne - La Grave (Camping de la Meije)
Pasuri: Col du Telegraphe (1566m) - Col du Galibier (2645m)
Distanta: 90.35km
Timp: 4h 20'
Ascensiune: 2191m
Track strava: https://www.strava.com/activities/2468684281
   
O noua zi si revenim pe traseul Route des Grandes Alpes pentru alte doua pasuri celebre Col du Telegraphe si Col du Galibier. Preiau masina si o duc in cel mai inalt punct de astazi in timp ce restul baietilor se incalzesc pe o scurta si spectaculoasa catarare de 3km, Lacets de Montvernier ce duce spre satul cu acelasi nume si apoi spre Col du Chaussy.
Sunt in pasul Col du Galibier si dau jos bicicleta de pe masina. Este destul de frig si bate vantul tare. Pentru ca mai e mult pana vor ajunge aici baietii ma decid sa cobor si eu spre ei pentru a face cele doua pasuri pe bicicleta. Am in fata o lunga coborare de la 2600m la 700m. Sunt mici tentative de ploaie pe coborare si vantul ma destabilizeaza de mai multe ori. Ajung jos in Saint-Michel-de-Maurienne fix in momentul in care prin oras trece plutonul unei curse oficiale de ciclism de sosea. Asta da coincidenta, sa vezi live profesionistii la treaba.
Incep urcarea spre Col du Telegraphe situat la 1566m alt. Apoi continul spre Col du Galibier. Cu cat urc mai sus amenintarea ploii se inteteste, iar pe ultimele serpentine burniteaza si temperatura scade spre 10 grade. Din pas de la 2645m alt coboram spre Col de Lautaret si apoi, printr-o ploaie usoara, spre La Grave, un satuc montan din Alpii francezi.
La Grave este cu adevarat spectaculos fiind situat la baza unui ghetar impunator, La Meije. Tot aici am descoperit un restaurant traditional francez cu mancare foarte buna, Hotel restaurant Castillan.







 

Ziua 5

Data: 22 Jun 2019
Ruta: La Grave - Le Bourg d'Oisans - Alpe d'Huez - Col de Sarenne - La Grave
Pasuri: Alpe d'Huez (1860m) - Col de Sarenne (1999m)
Distanta: 91.01km
Timp: 4h 48'
Ascensiune: 2303m
Track strava: https://www.strava.com/activities/2471594927
   
Ce poate fi mai frumos decat in ziua in care-ti serbezi ziua de nastere sa ai in fata celebra urcarea spre Alpe d'Huez. Bine asta e valabil pentru un ciclist virusat rau :). Plec impreuna cu Adi din camping si avem in fata o lunga coborare usoara pana in Le Bourg-d'Oisans, orasel situat la baza muntelui pe care vrem sa-l urcam. Drumul e presarat cu mai multe tuneluri si pe alocuri e spectaculos, insa si traficul devine mai intens pe masura ce coboram. Din pacate vremea se tine de procnoza si inainte sa incepem urcarea spre statiune, incepe sa picure. Sunt grupuri de ciclisti care pleaca pe urcare cu toate ca din departare nu arata deloc promitator cerul. Noi hotaram sa mai asteptam in Le Bourg-d'Oisans. Pe una din stradutele centrale ne oprim sub o terasa la o cafea. Eu aleg sa beau un capucino, care a fost delicios, cald si cu mult lapte. Ploaia continua sa cada si deja este mai mult de o ora de cand stam aici. Intre timp pe regrupam si cu Ionut si Adi care se intorc de la Lyon cu masina.
Variantele sunt sa asteptam in continuare sau sa renuntam pentru astazi la tura. Eu ma incapatanez sa astept asa ca raman si baietii cu mine. Nu peste mult timp vremea se indrapta si dintr-o zi posomarata se face o zi superba si insorita. Asfaltul se usuca repede si noi plecam pe cele 21 de serpentine celebre pana in Alpe d'Huez. Cei doi Adi incep sa traga din ce in ce mai tare pe urcare. Raman in spate apoi incerc sa recuperez. Pana sus il mai prind doar pe Ionut. Urcarea este cu adevarat dura, astfel pe mai bine de 14km, media este undeva spre 10%. Ajungem toti cu bine sus, iar aici vedem un drum secundar ce duce spre lacurile din statiune. Il urmam si ajungem intr-o zona ce arata ireal de frumos. Nu cred ca puteam primi un cadou mai frumos decat sa fiu aici. As fi ramas toata ziua intins in iarba uitandu-ma in zare.
La un moment dat baietii au renuntat sa ma mai astepte si am ramas singur. Ne regrupam pentru scurta vreme in statiune si apoi ne despartim. Eu aleg sa ma intorc la camping prin alt pas, Col de Sarenne. Traseul pe care pedalez este la fel de frumos. Sunt depasit la un moment dat de o coloana de masini de epoca marca Morgan. Masinile si peisajul ce ma inconjoara ma fac sa ma simt ca si cum m-as fi intors in timp. Pana la drumul principal urmez o lunga coborare si apoi pana la camping mai am doar o urcare usoara pe care ma chinui fiind lipsit de energie, dar ce mai conteaza, ziua a fost deja superba si nimic nu ma mai poate demoraliza. Seara mai urmeaza o cine specific frantuzeasca la un mic restaurant din satuc. Si apoi adorm visand frumos.










Ziua 6

Data: 23 Jun 2019
Ruta: La Grave - Jausiers (Camping le Planet)
Pasuri: Col du Lautaret (2058m) - Col d'Izoard (2361m) - Col de Vars (2109m)
Distanta: 132.08km
Timp: 6h 37'
Ascensiune: 2882m
Track strava: https://www.strava.com/activities/2474927517
   
Avem din nou in fata o etapa in linie ce ne duce spre sud, spre Mediterana si spre caldura din ce in ce mai mare, pentru ca este o perioada caniculara si nici macar muntii nu te mai pot racori suficient. Incepem ziua cu Col du Lautaret, avand pana aici o urcare lejera si apoi o lunga coborare domoala pana in Briancon. Aici ne oprim la McDonalds si pentru cat de flamand sunt pare chiar apetisanta mancarea.
Urmeaza Col d'Izoard, un pas ce aveam sa descopar ca este total diferit de toate celelalte. Aproape pana sus m-am luptat mai mult cu caldura decat cu pantele, insa in ultima parte am fost rasplatiti cu un peisaj selenar de vis. In pas este multa agitatie in jurul monumentului si pe la chioscurile de suveniruri si mancare. Din nou coboram mult, trecem prin spectaculoasele chei pe langa raul Guil, Gorges du Guil si ajungem in Guillestre.
Aici se cam termina rezerva mea de energie si efectiv ma tarasc pana in urmatorul pas si ultimul de azi, Col de Vars. Desi nu este o urcare grea, aici m-am chinuit cel mai mult din toate etapele din Alpii Francezi. Pana la urma dificultatea unei urcari nu o da lungimea si gradientul, ci mai degraba felul cum o abordezi si cat de corect te alimentezi sau nu te alimentezi. Ajuns sus si ma simt eliberat. Este seara, racoare si nu mai e nimeni prin zona. Dupa ce-mi trag putin sufletul imi dau drumul la vale spre campingul in care urmeaza sa inoptam, Camping le Planet, situat strategic la baza unui alt pas important din zona, Col de la Bonette. Tot ce mai retin din aceasta zi, este o savuroasa bere rece consumata la o mica terasa din orasel.








Ziua 7

Data: 24 Jun 2019
Ruta: Jausiers - Saint Étienne de Tinée (Camping petit bois des lutins)
Pasuri: Col de la Bonette (2715m)
Distanta: 53.04km
Timp: 2h 57'
Ascensiune: 1574m
Track strava: https://www.strava.com/activities/2476645136
   
Cum este sa ajungi la peste 2700m alt si media temperaturii sa fie de 30 grade, simplu foarte cald. Etapa de azi e scurta, intensa si memorabila. Avem in fata un singur pas, Col de la Bonette si a lui bucla ce ne duce spre varf, Cime de la Bonette. Perspectiva pe care o ai din varf de jur imprejur este fantastica, mai ales ca si vremea ne ajuta si avem un cer senin cu vizibilitate mare. Ca am tocit placutele de la adidasi pana aici, pe o poteca de piatra chiar nu mai conteaza. Apoi din nou coborare pana in Camping Petit Bois des Lutins si din nou avem parte de conditii foarte bune. Campingurile din Franta par a fi si ieftine si bine ingrijite cu utilitatile necesare.
Pentru ca azi ajungem repede la destinatie, avem timp sa hoinarim pe strazile oraselului, Saint-Étienne-de-Tinée. Ne oprim chiar la o terasa ce pare pustie pana la o anumita ora. Este interesant ca la francezi, nu mergi sa mananci la restaurant la orice ora, au intervale fixe in care serversc. Oricum pizza este delicioasa ca si berea de altfel.








Ziua 8

Data: 25 Jun 2019
Ruta: Saint Étienne de Tinée - Menton (Camping French Riviera)
Pasuri: Col Saint Martin (1500m) - Col de Turini (1607m) - Col de Castillon (728m)
Distanta: 135.08km
Timp: 6h 4'
Ascensiune: 2552m
Track strava: https://www.strava.com/activities/2479482317
   
Inca o zi si aventura noastra se termina. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa fiu trist. Sigur sunt de faptul ca ma simt implinit si totusi bucuros ca m-au tinut picioarele prin toate pasurile strabatute. Incepem ziua cu o lunga coborare pe langa raul Tinee, ca apoi sa abordam doua pasuri in cadura maxima Col Saint Martin si Col de Turini unde, senzorul meu de temperatura a inregistrat si valori de peste 40 grade celsius. Am avut ocazia sa ma ud bine de tot la un izvor de pe traseu insa in nici trei km de urcare toate hainele de pe mine erau din nou uscate. Cola insa din pas a fost nepretuita.
Asa cum mi-am imaginat coborarea din Col de Turini a fost spectaculoasa cu viraje ce pe alocuri par a fi suspendate unele peste altele. Pana la mare, doar un pic pas ne mai sta in cale, Col de Castillon. Apoi Mediterana se deschide in zare si odata ajunsi in Menton, dam de agitatia orasului. Camping-ul este unul modest, si nu prea ingrijit. Majoritatea decid sa mearga la hotel, insa impreuna cu Adi si Alex ramanem in camping. Pana la miezul noptii e cam sauna in cort insa apoi se doarme chiar bine in chiloti, ca de haine sau sac de dormit nu poate fi vorba. Seara hoinaresc singur pe strazile din Menton, urmarind forfota de pe strazi si arhitectura caselor.








Dupa atatea zile in sa, vine si o binemeritata zi de pauza in care vizitam Monaco. Greu de gasit un loc de parcare pentru masina noatra mare. Ce m-a impresionat in oras a fost infrastructura. Aproape ca ne-am piedut prin reteaua de tuneluri de sub oras. In plus contrastul dintre frumoasa arhitectura a orasului cu portul plin de iahturi si chinezismele ce se vand pe ingustele strazi din cetate este frapant.
Despre drumul spre casa pot spune doar ca e lung, chiar prea lung pe masura ce ne apropiem de orasul natal. O pauza de inoptat in Ljubljana si apoi din nou pe drum. Si asa, dupa doua zile, suntem din nou acasa si revenim la rutina de zi cu zi.