Bike - Tur Apuseni In Patru Zile

Poze: Apuseni 2017

Film: Apuseni 2017

Dupa Dobrogea si Bucovina din anii trecuti, pentru 2017 am propus o tura de patru zile in Apuseni. Desi este destul de aproape de casa, pentru mine zona este in mare parte necunoscuta. Am desenat o ruta folosind Google Maps si Street View pentru a vedea pe cat posibil daca traseul pe care vrem sa mergem este asfaltat sau nu. Bine, pana la urma nici asta nu te poate asigura ca asfaltul pe care vei merge este bun. Asa cum aveam sa aflam, pe anumite zone drumul este atat de rau ca as fi preferat sa merg mai repede pe off-road. Dar surpriza placuta este ca multe drumuri din Apuseni au fost refacute complet si combinat cu faptul ca traficul este destul de lejer, face ca aceste drumuri sa fie numai bune pentru o bicicleta de sosea.

Dupa ceva discutii cu cei pasionati de astfel de ture din Brasov, reusim sa formam o echipa frumoasa: Adi, AdiC, Ionut, Alex si cu mine. Ionut se ocupa in mare parte de rezervari pentru cele trei nopti ce le vom petrece in Apuseni. Nu vom avea masina de asistenta asa ca facem o comanda pe un magazin online de genti pentru un bagaj sumar ce trebuie luat pe bicicleta. Evident ca pachetul nu ajunge la timp asa ca cine nu are deja geanta, improvizeaza cum poate cu ce are pe acasa. AdiC apare la tura cu toate hainele inodate pe bicicleta, prin diverse locuri, ce arata mai mult sau mai putin estetic. Oricum pare a fi un mod eficient de a cara bagajul.

Totul este pus la punct si tura incepe foarte de dimineata cu drumul pe masina de la Brasov la Sebes. Sebes este punctul de plecare pe biciclete. Plini de entuziasm, Adi si AdiC, pleaca pe biciclete din Brasov spre Sibiu asa ca trebuie sa-i pescuim de pe drum. AdiC cu greu se urca in masina. Cu ceva intarziere fata de plan ajungem in Sebes si suntem gata de plecare, dupa un drum cu masina care trece destul de repede fiind ocupati cu tot felul de discutii captivante. Evident ce putem discuta altceva decat despre biciclete si sport in general.

Pentru mine a fost destul de complicat sa desenez traseul si sa stabilesc cat vom merge in fiecare zi, pentru ca pe de o parte vreau sa vedem cat mai mult, sa facem cat mai multi kilometri si pe de alta parte vreau sa avem si timp de relaxare sa nu transformam tura intr-o alergatura spre locul unde avem programata inoptarea. Teoretic o plecare la ora 9AM si cel mult 120-130km ti-ar lasa destul timp si pentru pauze.

Ziua 1: Sebes - Albac

Data: 25 Jun 2017
Ruta: [Sebes - Geoagiu - Almasu de Mijloc - Zlatna - Abrud - Campeni - Albac]
Distanta: 141.6km
Timp: 6h 4'
Ascensiune: 1471m

Masina ramane in Sebes si de aici plecam pe biciclete mai departe sperand ca dupa patru zile de pedalat sa ne intoarcem cu bine tot aici. E super fain la inceput de tura cand ai multa energie, si toate mecanismele bicicletei merg impecabil. In plus imi place mult senzatia care o simti cand in fata sunt locuri pe care urmeaza sa le vezi pentru prima data.

Iesim din Sebes si suntem putin dezorientati, gresim si drumul pentru scurt timp dar ne revenim si ajungem pe malul drept al Muresului pe o sosea noua super faina. Pana la Geoagiu parcurgem un traseu valonat cu un peisaj deosebit, Muresul in stanga si dealurile impadurite in dreapta. Vantul pare ca bate din spate si din cand in cand trece cate o masina doar cat sa nu uitam ca suntem pe un drum public. Singura problema este caldura si atunci cand te opresti simti ca esti in sauna.

De la Geoagiu o luam spre nord pe un drum mai rau la inceput, apoi alterneaza sectiunile rele cu cele bune. Masinile sunt si ele mai rare, odata ce incepem sa urcam printre dealuri. Kilometri trec repede in timp ce noi povestim despre una alta. AdiC ramane din cand in cand in urma. Se pare ca cele doua ore de pedalat dimineata din Brasov spre Fagaras i-au consumat ceva energie.

Pana la Zlatna trecem doua pasuri destul de usoare. Doar caldura ne pune probleme. Intr-unul din sate ne oprim pentru apa in principal si ne conversam cu satenii de la magazin. Sunt cusiosi sa afle de unde venim si unde mergem. Aflam ca am fi putut ajunge aici si pe un alt drum mai interesant, trecand prin sate mai izolate. Pana la Zlatna avem parte si de o coborare ce testeaza rezistenta bicicletelor. Drumul de placi este foarte distrus si suntem zdruncinati din toate incheieturile.

Din Zlatna intram pe drum principal ce ne duce spre Abrud. Traseul este monoton si eu deja ma simt cam obosit. Vine si ultima urcare de azi pana in Pasul Bucium, unde toti in afara de Adi suntem lesinati. Abia ne taram pana sus. Aici indrumati de un localnic mergem pe o poteca dupa izvorul minune. Nu gasim decat o balta si nu ne riscam sa bem de acolo. In schimb ne umplem de noroi pe papuci si roti. Un pic nervos plec inainte pe coborarea spre Abrud si ma opresc abia jos la o benzinarie. Ne regrupam si eu vreau sa plecam mai departe cu gandul sa avem mai mult timp seara la pensiune. Pe AdiC nici cu spaclul nu-l mai dezlipesc de aici, se intinde pe iarba din benzinarie si ne informeaza ca are nevoie de o pauza si apoi, cand isi mai revine, de mancare serioasa. Deja imi fac planuri pentru cum vom ajunge noaptea la rezervarea noastra pentru ca mai avem ceva de mers pana acolo.

Dupa ce ma dezmeticesc si eu, vad ca in spatele benzinariei e un restaurant cu terasa care arata chiar bine, asa ca ma duc direct acolo. Pe rand ne adunam toti, chiar si AdiC renunta la iarba pufoasa din benzinarie. Mancam niste paste cu branza super faine si problema cu energia pentru urmatorii kilometri se rezolva. AdiC nu face fata la atatea paste asa ca ce ramane le pune in bidonul de apa.

Mai avem vreo 35km pana la Albac. Portiunea asta de traseu trece repede pentru ca ii dam destul de tare. Nu mai avem pentru ce economisi energie. In Albac avem parte de gazde deosebite la pensiune care ne ajuta si sa uscam hainele spalate. Eterna problema a depozitarii bicicletelor se rezolva rapid. Le putem pune sus pe balcon. Servim cina la un restaurant din apropiere si bem o bere ca doar a fost ziua mea.

Ziua 2: Albac - Padis

Data: 26 Jun 2017
Ruta: [Albac - Ghetari - Arieseni - Vartop - Stei - Pietroasa - Padis]
Distanta: 130.9km
Timp: 6h 9'
Ascensiune: 2306m

Prima noapte in Apuseni, am parte de un somn nu prea confortabil, pe o saltea de burete, si de multa caldura in camera pana la ora 3AM cand am deschis usa spre terasa. Totusi ma trezesc destul de odihnit de dimineata. Micul dejun este consistent si asta e foarte bine pentru ca masa de dimineata este cea mai importanta mai ales cand ai in fata o lunga zi de pedalat. Reusim sa plecam de la pensiunea din Albac inainte de ora 10.

Astazi avem un traseu spectaculos si ne asteapta trei catarari interesante. A doua o mai tin minte vag de la o vacanta mai veche prin zona. Pornim pe rand, cum termina fiecare de impachetat, pe Valea Ariesului prin Cheile Albacului spre localitatea Garda de Sus. Aici ne regrupam si iesim din Valea Ariesului pentru o bucla ce ne va duce spre Pestera Ghetarul de la Scarisoara. Incepem sa urcam usor apoi tot mai accentuat pe pante ce sar uneori de 10%. Drumul este de placi de beton dar este destul de bun si urca pe o vale ingusta si impadurita. Este racoare, aer curat si destul de usor urcam cei peste 500m si ajungem undeva spre 1300m alt. Suntem pe un platou cu case vechi, traditionale, rasfirate pe dealuri. Petrecem mai mult timp aici pentru ca e liniste si sunt foarte putini turisti. Ne delectam cu ceva placinte traditionale cu gem, apoi ne pregatim sa coboram inapoi in Valea Ariesului. Coborarea este super faina, pe un drum ingust cu asfalt impecabil. Pe anumite portiuni este foarte abrupt si se prind viteze foarte mari. La o urmatoare vizita in zona ar fi fain de urcat pe aici.

Dupa o noua regrupare plecam mai departe pe a doua catarare spre Vartop. De data asta avem in fata o lunga urcare cu panta lina. De o parte si de alta a drumului sunt presarate case si pensiuni care mai de care mai diferita, asa cum e moda pe la noi in materie de constructii. Mare parte din urcare o fac alaturi de Adi care plin de energie, face poze, se opreste, revine, vorbeste la telefon, vorbeste cu mine... mult. Eu sunt mai preocupat de cum sa invart mai eficient pedalele si sa economisesc mai multa energie. Intre timp aflam ca Alex a pornit de jos in directia opusa dar Ionut rezolva problema. Pe rand ajungem sus la indicatorul spre Groapa Ruginoasa. Nu mergem acolo ca suntem pe cursiere si poteca nu ne permite.

Incepem coborarea spre Baita si Stei. Avem din nou parte de un super drum cu multe viraje si asfalt nou. Ii dau destul de tare la vale si Adi cu Ionut raman cu mine toata coborarea. Alex si AdiC coboara mai prudent. Asta ii costa pentru ca sunt prinsi de ploaie undeva pe coborare. Nu este nimic grav pentru ca baietii se adapostesc si serverc ceva patiserie din zona. Noi ajungem in DN si o luam spre Oradea. Drumul este in lucru si aglomerat. Avem parte de praf si caldura mare asa ii dam inainte pentru ca in curand iesim din nou din DN spre munti. Urmeaza o zona plata si in departare se vad Apusenii. Incerc sa intuiesc pe unde va fi ultima urcare de astazi insa nu-mi dau seama. Cu bateriile aproape goale eu si Ionut, ca Adi pare a fi un bunny care merge pe Duracell, ne oprim in ultimul sat inainte de urcarea spre Padis. Aici ii asteptam pe Alex si AdiC.

Dupa un ospat satisfacator cu ce-am gasit mai bun prin magazinul satesc, plecam pe ultima catarare de astazi. Suntem fugariti si de vantul ce s-a pornit care anunta si o ploaie serioasa. Suntem jos abia pe la 300m alt si trebuie sa ajungem spre 1300m alt. Va fi o urcare grea mai ca ales ca avem deja peste 100km parcursi astazi. Alex se simte bine si pleaca inainte, AdiC se menajeaza si ramane in urma. Eu incep urcarea cu Adi si Ionut. Soseaua este uda pentru ca deja a trecut o ploaie pe aici si ma bucur ca ajungem si noi abia acum dupa. Cu greu il ajungem pe Alex in schimb Ionut ramane in urma. Mergem in fata in trei pana ce la o panta mai dura Alex coboara de pe bicicleta si incepe clasicul push-bike. Asa ca vreau nu vreau de aici sunt doar eu cu Adi si povestile lui ;). Incepe sa picure cand mai avem vreo 10km pana sus. Nu dupa mult timp suntem acoperiti de o ploaie torentiala. Din comoditate nu mai cobor de pe bicicleta sa-mi iau pelerina si prefer sa urc la tricou cu maneca scurta, la fel ca si Adi. Pantele par din ce in ce mai dure. Inaintam cu viteza mica pe drumul ce serpuieste prin padure. Ploua in continuare torential si apa se scurge abundent la vale pe sosea. Noi suntem uzi pana la piele, dar bine incalziti de urcarea grea. Nu mi-ar fi placut sa cobor pe aici pe o astfel de vreme. Petrecem in ploaie spre o ora, dupa care ajungem la Padis, cam fix atunci cand incep eu sa resimt frigul. Sunt pentru prima data aici, si sunt placut surprins de frumusetea zonei si linistea ce-l inconjoara. Imi doresc sa revin aici pentru mai multe zile si pentru obiectivele interesante de vizitat.

Ionut care a facut rezervarea, este departe in urma asa ca noi trebuie sa ne descurcam singuri sa identificam pensiunea la care avem rezervare. Nu este greu, pentru ca pensiunea noastra pare a fi singura deschisa. Pana ajung baietii, noi apucam sa facem si un dus fierbinte sa ne mai incazim. Alex a folosit pelerina si nu a suferit prea mult din cauza ploii, iar Ionut si AdiC s-au adopostit sub capaci si apoi sub ceva podet, asa ca au cam scapat de ploaie dar au ajuns sus cam dupa o ora. Tot aici la pensiune o cunoastem pe Paula, ospatarita distrata careia ii ceream ceva si dupa cinci minute uita complet. Asa ca am fost nevoiti sa ne servim singuri cu bere si AdiC cu prosop pentru baie. Dimineata, Paula e cam morocanoasa si nu vorbeste cu noi, oare de ce... "What's so funny!". In concluzie conditiile de aici au fost numai bune pentru ce aveam noi nevoie, mancarea a fost buna, iar peste noapte am reusit sa uscam si hainele. Asa ca ziua urmatoare suntem gata de plecare si cu bateriile incarcate, vremea este excelenta si se anunta o zi super.

Ziua 3: Padis - Statiunea Muntele Baisorii

Data: 27 Jun 2017
Ruta: [Padis - Rachitele - Buteni - Belis - Marisel - Gilau - Baisoara - Statiunea Muntele Baisorii]
Distanta: 163.3km
Timp: 8h 3'
Ascensiune: 2616m

A treia zi incepe total diferit de cum s-a incheiat precedenta, acum e soare, iar linistea din Padis e coplesitoare. Dupa micul dejun, am sters bicicletele, am uns lantul si suntem pregatiti pentru "etapa regina", 155km si aproape 3000m diferenta nivel. Traseul include si o sectiune de macadam. Am fost instiintati de cei din pensiune ca urmeaza 8km de drum foarte prost cu pietre ascutite, chiar sfatuiti sa nu mergem pe acolo dar nu avem alta varianta. S-a plecat pe rand, fiecare cum si-a terminat ritualul de impachetat, iar dupa 500m asfaltul se termina, intr-un pas unde ne intampina o hoarda de cai. Facem ceva poze, ne regrupam si incepem coborarea. Mergem incet, foarte atenti la pietre. Nu este chiar asa rau, se poate rula decent. In urmatorii kilometri avem parte de pietre ascutite, portiuni de nisip, balti, pamant, padure.

Dupa 1h 30m ajungem la sosea. De aici drumul este foarte bun. Rulam rapid aproximativ 9km pana incepe catararea spre Pasul Prislop. Urcarea este frumoasa dar se termina repede dupa doar 4km. AdiC ne da ceva emotii, pierde ceva aer in baieuri, chiar merge un pic pe langa bicicleta, dar a fost doar o alarma falsa. Urmeaza o coborare rapida de aproximativ 7km, si jos ne oprim la un magazin satesc. Avem doar 30km si deja au trecut cateva ore bune de cand am plecat din Padis. Urmatorii 20km se scurg rapid, mergem in grup, apoi incepe urcarea spre Belis. Trebuie sa ajungem la 1100m alt. Urcarea nu e grea, inca nu sunt probleme, Adi si AdiC se duc in fata, eu, Alex si Cata ramanem impreuna. E destul de cald, apa se consuma repede, in varf ne regrupam, alimentam fiecare cu cate ceva marunt. Urmeaza o coborarare spre lacul Belis-Fantanele apoi din nou urcare. Undeva trebuie sa inceapa un „zid” si nu trece mult ca facem stanga brusc, pe un drum fara asfalt, incepem urcarea care se accentueaza, ne rasfiram. Adi si Cata in fata, eu la mijloc, iar AdiC ramane cu Alex. Dupa aprox 2km ajungem din nou la asfalt in varf pe un fel de platou, superb, in localitatea Marisel.

Suntem aproape la jumatatea zilei, avem 75km, sunt usurat, greul pare ca a trecut, ramane doar finalul, zic eu in gand. Stam un pic pe iarba, apoi plecam sa cautam un magazin, trebuie apa. Coboram pe un drum ingust din nou cu asfalt foarte bun, stanga si dreapta dealuri, case, liniste, miscare putina. Ne oprim in sat, ne alimentam, mancam ceva solid. Urmeaza portiunea spre Gilau, mai mult coborare, ne vom relaxa. Dar ce a urmat, pentru mine a fost un chin. Urmatorii 35km, pana la Gilau, drum foarte prost, gropi pe care nu le vezi, prin zone unde alterna umbra cu soarele, stat mai mult in pedale si in frane. Aici din nou ne-am despartit, AdiC si Alex raman in urma in zona lacului Tarnita, iar dupa Gilau asfaltul e bun, dar dam in trafic si ma cuprinde o foame teribila, cautam neaparat ceva restaurant, visam la ceva paste sau pizza. Dar nimic. In primul sat dupa Gilau oprim la un magazin satesc si servim "meniul zilei", branza topita, iaurt, pufuleti, banane.

Urmeaza cireasa: Muntele Baisorii, final de etapa in ascensiune. Teoretic mai avem 30km pana sus, practic nu s-a potrivit. Cu greu ne urnim, urmeaza ceva plat, apoi un "mic" gat si coboram in Baisoara, deja nu mai aveam apa, facem dreapta spre "munte". Suntem la 550m alt, trebuie sa ajungem la peste 1300m alt, mi-e groaza. Inca 15km, dar pe un semn ne anunta 18km! Eu cu Alex ramanem in urma sa cautam apa, restul se duc. Dupa 3km dam de o manastire, avem izvor, ne racorim, alimentam, bag un gel, sceptic ca va avea efect. Nu sunt extraordinar. Ma astept la pante de 2 cifre! E trecut de ora 7, noroc ca ziua e lunga. Plecam, iar nu dupa mult timp se schimba asfaltul, e nou si ca-n palma. Macar asta. Vedem borna de 7km pana in Muntele Baisorii. E vorba de sat, statiunea e departe...  si incep pantele de 8-9-10%, se simt in picioare. Alex face S-uri, e un pic in fata si se distanteaza, dar il vad... kilometri se scurg si ajungem in sat, aici pantele scad la 3-4%, prind aripi si il ajung imediat pe Alex, chiar ne odihnim printre case, adminiram peisajul, ritmul e bun, dar nu e de bine, suntem doar la 900m si din calculele mele ar mai fi 5km, pentru 400m de urcare. Este evident ca urmeaza ceva grav, ii zic lui Alex ca sigur urmeaza pante mari. Imedit dupa ce iesim din sat panta sare la 12%! Si tine in zona 11-12% o bucata de aprox 2km, Alex chiar face push-bike o portiune, eu inca pot pe ea. Alex ma filmeaza. Kilometri trec din ce in ce mai greu. Ne apropiem de km 155 si suntem spre 1200m alt, nu trebuie sa mai fie mult. Vad tot felul de varfuri prin vegetatie. Ajung in varf, coboram un pic si imediat incepe un "zid"! Nu se poate! Alex e in fata. Eu mai am niste branza topita feliata. Opresc si infulec doua bucati si un rest de corn cu mere, e bestial! Urc in sa cu ceva mai multe forte, deja am depasit cei 155km, e clar, hotelul e dincolo de km 160, sper sa se termine in curand, insa dupa viraj apare inca un zid! M-a lovit rau, ma dau jos, beau ultima picatura de apa, o iau la pas lejer, merg ca un ratoi pe placute. Trebuie sa o urc, ar trebui sa fie ultima. Incalec din nou, nu pare asa tare, mi-am revenit un pic, sunt 14%, dar se vede varful, trec de 1300m alt. Se pare ca e gata, apar primele pensiuni, primii turisti. Dupa o coborare scurta ajung la hotel. Avem 164km si peste 2600m urcati. Va urma o cina copioasa si odihna pt ziua 4, urmatoarea provocare.

"Written by Ionut"

Ziua 4: Statiunea Muntele Baisorii - Sebes

Data: 28 Jun 2017
Ruta: [Statiunea Muntele Baisorii - Baisoara - Buru - Rimetea - Cheile Valisoarei - Aiud - Teius - Alba Iulia - Sebes]
Distanta: 120.6km
Timp: 4h 20'
Ascensiune: 519m

Vine si ultima zi din tura. Pe de-o parte mi-ar fi placut sa continuam excursia mai multe zile, pe de alta parte cand cineva drag te asteapta acasa, vrei sa ajungi inapoi cat mai repede. Adi a pregatit o etapa maraton pentru astazi. Pleaca la prima ora, sare si peste micul dejun. Vrea sa ajunga cat mai aproape de Brasov pe bicicleta, iar noi sa-l pescuim de pe drum. Intradevar noi avem de mers pana la masina, in Sebes, "doar" 120km, dar fiind ultima zi vrem sa parcurgem distanta asta mai lejer cu pauze. Pana la Brasov de aici sunt in jur de 300km si se anunta si o zi caniculara.

Ionut, Alex, AdiC si cu mine plecam de la hotel mai tarziu ca de obicei si incepem cu o coborare super faina de la Statiunea Muntele Baisorii. Daca ieri ne chinuiam in urcare pe aici, acum ne delectam cu o coborare lunga si faina. Astazi nu avem prea mult de urcat. Este o etapa valonata cu urcari scurte si usoare. Pe traseul nostru pana la Aiud sunt incantat de Piatra Secuiului si satul Rimetea de la poalele acestuia. Muntele asta este spectaculos si pare ceva de poveste rupt de realitate. Mai departe trecem prin Cheile Valisoarei si pe langa Castelul Cavalerilor Templieri unde am inteles ca ofera si cazare.

Asa cum traseul pana la Aiud este deosebit cu peisaje frumoase, liniste si aer curat, asa de la Aiud spre Alba Iulia intalnim cel mai infernal trafic pe care l-am vazut eu vreodata. Cel putin nu-mi amintesc sa fi pedalat pe un asa drum in trecut. In plus praful ridicat de tir-uri si camioane combinat cu canicula de afara face ca sectiunea asta de drum sa-mi displaca cel mai mult din tot traseul de patru zile. Asa ca ii dam tare si pentru a scapa de trafic undeva dupa Teius iesim din DN pentru a ajunge in Alba Iulia pe drumuri secundare fara trafic.

In Alba Iulia suntem cam lesinati de caldura, dar dupa o pizza si o limonada la una din selectele terase din oras ne revenim. In drum spre Cetatea Alba Carolina din Centru, AdiC face o baie la propriu intr-o fantana arteziana, spre amuzamentul trecatorilor. AdiC ne face o demostratie de cum poti inota bras intr-o fantana arteziana cu apa de 50cm imbracat in echipamentul de ciclism. Cetatea o gasesc la fel de frumoasa ca acum doi ani. Mai petrecem ceva vreme pe aici. Intre timp Adi e tot mai aproape de Brasov.

Plecam din Alba Iulia si pana la Sebes avem din nou parte de un drum aglomerat. Gasim masina, impachetam si pornim pe autostrada spre casa. Pe Adi nu-l mai ajungem. A ajuns acasa pe bicicleta dupa un efort sustinut. S-a luptat cu caldura toata ziua iar vantul l-a cam batut din fata intre Sebes si Brasov, adica cea mai mare parte din drum. In plus a baut 14l de apa pe parcursul zilei de nu-l mai recunostea sotia a doua zi dimineata.