Ruta: Pas Bratocea - Cheia - Poiana Valea Stanei - Cheile Vaii Stanei - Curmatura Stanei - Cab Ciucas - Saua Tigailor - Culmea Bratocea - Pas Bratocea
Team: echipa mixta Brasov - Sf Gheorghe, 14 persoane (nu trec nume pt ca nu le stiu pe toate)
Poze: http://picasaweb.google.com/mcatalin23/BikeCheileVaiiStanei2010#
Track: http://www.bikemap.net/route/762643
Este Duminica dimineata, 14 noiembrie, si vremea este deosebit de frumoasa pentru aceasta perioada. Plecam cu patru masini sper Pasul Bratocea, doua din Brasov si doua din Sf Gheorghe. Este una din ultimele ture de bike pe anul acesta. Ajungem relativ in acelasi timp in pas, unde vom lasa masinile. Suntem 14 ciclisti, o fata si 13 baieti. Fiecare isi pregateste bicicleta si echipamentul pentru tura. Tura va avea de toate: sosea, offroad, coborari rapide sau tehnice, urcari usoare sau mai dure, push bike, carry bike. Exista chiar si o portiune pe care nu a mai parcurs-o nici unul dintre noi pana acum. Asa ca tura va avea si o doza de suspans.
Suntem gata relativ repede si plecam la drum. In prima parte vom rula pe sosea la vale dupa care vom iesi definitiv de pe sosea pentru restul zilei. Pe serpentinele din Pasul Bratocea spre Cheia este rece iar soseaua este umeda. Asta face coborarea periculoasa, asa ca rulam cu viteza redusa. Mai jos alegem o scurtatura offroad spre Cheia unde ne regrupam si rulam compact. Lumea se uita admirativ (cred) la noi si chiar se fac comentarii. Mai retin doar o scena in care un localnic mergea pe bicicleta in fata noastra iar altul de pe margine ii striga "Gigele, da la pedale ba, ca te prind astia!" si se amuza copios.
Iesim din Cheia si acum soseaua este dreapta si uscata, usor la vale. Inaintam rapid, masini sunt putine asa ca mai avem timp de cateva poze din mers.
Putin mai incolo parasim soseaua si o luam la stanga pe un drum forestier. Incepem cu o scurta catarare de 3km unde fiecare merge in ritm propriu si plutonul se intinde. Eu nu merg rau dar simt ca ma chinui desi panta nu e mare. Iesirile foarte rare din ultimele luni se simt. Ne regrupam sus pentru o poza de grup.
Apoi coboram intr-o vale si de aici urcam usor pe drumul forestier ce merge paralel cu apa pana in Poiana Valea Stanei. Nu tragem tare, doar e final de sezon. Soarele e puternic si avem timp de povesti. Dupa Poiana Valea Stanei drumul se ramifica. In dreapta se merge spre Pasul Boncuta dar noi o vom lua in stanga spre Cheile Vaii Stanei.
De aici drumul este nou pentru toti, insa stim ca avem si ceva dificultati in traseu. Dupa ce ne-am alimentat, pltonul s-a pus din nou in miscare.
De aici panta devine tot mai accentuata, drumul se ingusteaza, peisajele de toamna sunt tot mai spectaculoase. Este o zona putin umblata si destul de salbatica. De altfel nu ne-am intalnit cu nimeni pana nu am ajuns in gol alpin in apropiere de cabana Ciucas. Treptat drumul se transforma in poteca si portiunile ciclabile sunt tot mai rare.
Curand intram in chei. Aici nu se mai pune problema sa mergem pe biciclete. La inceput trebuie sa topaim de mai multe ori peste un rau ingust care trece prin chei. Probabil n-am fost singurul care am luat ceva apa in adidasi. Doar era cald tare si trebuia sa ma racoresc un pic.
Personajul din poza urmatoare nu e un monstru ce bantuie prin zona, e doar Tibi care s-a bagat cu totul sub covorul de frunze vrand sa ne sperie putin pe cei care am ramas mai in urma.
Apoi totul a devenit din ce in ce mai spectaculos. Am inceput cu niste saritori unde trebuia sa dam bicicletele de la unul la altul.
Cheile au devenit pe alocuri si mai inguste, doar 50cm latime cat sa poti trece cu bicicleta.
Apoi au urmat alte stanci si trunchiuri de copaci care-ti barau drumul.
Am trecut peste toate si dupa mai bine de o ora de lupta am iesit la lumina.
De aici am mai avut bucati mici de push bike in rest poteca pana la Cab Ciucas a fost ciclabila cu portiuni tehnice si spectaculoase. Este un traseu de vis pentru mtb pentru care voi reveni in zona.
La Cab Ciucas ne-am regrupat din nou si ne-am prajit la soare. A fost o pauza mai lunga in care unii chiar au dormit... sau cel putin au incercat.
De la Cabana Ciucas am pornit la deal spre Saua Tigailor.
Efortul a fost destul de mare si i-a marcat pe unii dintre noi. Cred ca vor tine minte pentru ceva vreme bucata asta de traseu :). Altfel peisajul e de vis, doar cu moralul trebuie sa stai bine.
In Saua Tigailor ne-am regrupat ceva mai greu. Eu personal am resimtit destul de tare efortul depus pe urcare. In departare se vede Vf Ciucas.
Din sa am urmat Culmea Bratocea pana la masini. A fost coborare in mare parte cu cateva gaturi de catarare. Poteca parca a fost creata special pentru mountainbike. Sper ca nu am speriat prea tare turistii pe langa care am trecut :)
Am avut si o scurta proba speciala de traversare a unei zone de jnepeni.
Inainte de apusul soarelui am pus bicicletele pe masini si ne-am intors acasa obositi si fericiti.
Tura a avut de toate si cine iubeste mountainbike-ul trebuie sa fie satisfacut de un asemenea traseu.
