Gentlemen's Race este deja o cursa cu istorie si traditie la noi in tara datorita celor care au organizat-o, cu pasiune de cativa ani incoace fara intrerupere: Ovidiu Cosma si Albert Rusz. Cele 24 de locuri pentru echipe de 6 ciclisti se ocupa in mai putin de 15 minute din momentul in care se da stratul pentru inscrieri. Bine, pentru echipele cu vechime exista cateva wild card-uri in cazul in care nu prind un loc intre primele 24 ;). Primavara aceasta cursa ne asteapta cu o locatie de start si un traseu complet nou. Mai mult organizatorii ne tin in suspand pana in ultimele zile cu traseul si profilul cursei. Pana la acel moment se stie doar ca traseul are aproximativ 180km si spre 3000m catarare. Deci avem o ruta mai lunga si mai dificila decat la editiile anterioare.
Eu voi lua startul aproximativ cu aceeasi echipa ca la editia
anterioara. Sunt cateva mici schimbari din motive obiective. Astfel
componenta pentru Brasov Cycling Team este: Iustin Stanciu, Ion
Constantin, Cristi Dulacioiu, Lucian Liteanu, Adi Ciociu si cu mine. Nu
am reusit sa facem vreo tura impreuna inainte de concurs asa ca nu stim
cat de omogena este echipa. In plus eu din cauza unor probleme cu
genunchiul, nu am reusit sa ma antrenez conform planului. Am incercat sa
ingras porcul in ajun si asta nu e chiar cea mai buna solutie dar macar
simt ca genunchiul este ok.
Vine si ziua cursei si toata lumea
este prezenta in varful muntelui la Harghita Madarasi undeva la 1600m
alt. Dupa ploaia din ziua trecuta, in atmosfera este multa umezeaza si
desi soarele este deja sus pe cer prea cald nu este. In plus pentru
astazi se anunta ceva ploi. Echipele pornesc in cursa la intervale de
doua minute, iar noi pornim printre ultimele echipe.
Traseul
incepe cu o coborare lunga pe un drum ingust si periculos. In acelasi
timp este si spectaculos, se prind usor viteze de peste 70km/h daca dai
drumul la frane. Dupa 7km de sosea foarte buna, urmeaza aproximativ 4km
de off road, o portiune pe care intalnim destui concurenti din alte
echipe care au ramas in pana. Noi re regrupam la finalul portiunii
neasfaltate si din fericire nimeni din echipa nu a avut probleme. Am
stabilit de la start sa mergem fara riscuri pe off-road.
Dupa regrupare plecam mai departe. Eu ma simt foarte bine si sunt luat
putin de val, asa ca apas in pedale mai mult decat e cazul. Totul merge
foarte bine pana la prima catarare undeva pe la km 50. Aici de la
primele pante raman putin in urma colegilor de echipa. Sunt asteptat si
urcam impreuna intr-un ritm mai lejer. Urmeaza coborarea mai accentuata
pentru inceput apoi mai lina, iar Adi ne duce cu viteza maxima pana in
Praid.
Aici iesim din drumul national si incepem urcarea spre Pasul Bucin, o urcare lunga cu panta mica ce in mod normal se urca undeva spre 20km/h. Dar simt ca ceva nu merge cum trebuie. Muschii nu prea ma asculta si deja incep sa simt ceva crapme desi nu am fortat foarte tare pana acum. Avem doar 75km si vreo 600m urcati in altitudine. Finish-ul e foarte departe si mai mult ne mai asteapta peste 2000m de catarare. Nici Ion nu e in cea mai buna forma, asa ca impreuna ramanem putin in urma colegilor. Urcarea merge lent, ajungem la un izvor unde echipa se opreste si eu decid sa merg inainte spre pas. Lucrurile se complica tot mai mult si deja nu mai sunt capabil sa ma ridic din sa. Sunt depasit de echipe si de concurenti separati de echipele lor. Desi ajung sa urc cu o viteza sub 10km/h colegii nu ma mai ajung pana sus. In pas sunt epuizat, nu simt atat oboseala fizica dar muschii de la picioare sunt praf. Se pare ca am prin o foarte proasta astazi si nu gasesc o explicatie logica. Toate antrenamentele tari din ultimele saptamani au decurs foarte bine.
Intr-un final ajuge intreaga echipa sus. Pierdem multe minute si din
pacate aflu ca Luci a suferit doua cazaturi stupide pe urcare. E ok dar
are ceva julituri pe cot si genunchi. Deraiorul bicicletei lui a avut si
el de suferit insa Iustin mai priceput in mecanica a rezolvat problema.
Eu si Ion, fizic nu stam prea bine. Vremea pare sa se strice in fata
noastra si decidem ca nu prea mai are sens sa tragem foarte tare in
continuare. Plecam pe o coborare umeda in urma ploii care tocmai a
trecut. Inaintam cu prudenta si pe platul ce urmeaza dupa coborare sunt
intampinati de un vant puternic din lateral. In fata noastra la cativa
km o furtuna isi face de cap. Cerul este negru si speram ca totul sa
treaca pana vom ajunge acolo.
Urmatoarea oprire este in Josesi la un magazin satesc. Realimentam cu apa, fructe si alte alimente. Nu prea ne grabim sa plecam mai departe. Soseaua este uda, oboseala deja s-a adunat si doar frigul ne forteaza sa ne punem in miscare. Din nou mergem in urma ploii. Desi nu ne-a plouat deloc pana acum suntem uzi fiind stropiti de rotile bicicletelor.
Incepe penultima catarare, din nou una cu o panta usoare. Cristi si Adi ne ajuta pe mine si Ion sa urcam. Din nou am o viteza de melc turbat si incerc sa ajung sus fara crampe. Peisajele in partea asta sunt deosebite si asta face ca fiecare km sa treaca mai usor. Adi face poze, trimite mesaje. Pentru colegii de echipa tura a devenit o plimbare relaxanta in natura ;). Catararea trece repede si pe lunga coborare fiecare merge pe cont propriu.
Urmatoarea oprire este in Josesi la un magazin satesc. Realimentam cu apa, fructe si alte alimente. Nu prea ne grabim sa plecam mai departe. Soseaua este uda, oboseala deja s-a adunat si doar frigul ne forteaza sa ne punem in miscare. Din nou mergem in urma ploii. Desi nu ne-a plouat deloc pana acum suntem uzi fiind stropiti de rotile bicicletelor.
Incepe penultima catarare, din nou una cu o panta usoare. Cristi si Adi ne ajuta pe mine si Ion sa urcam. Din nou am o viteza de melc turbat si incerc sa ajung sus fara crampe. Peisajele in partea asta sunt deosebite si asta face ca fiecare km sa treaca mai usor. Adi face poze, trimite mesaje. Pentru colegii de echipa tura a devenit o plimbare relaxanta in natura ;). Catararea trece repede si pe lunga coborare fiecare merge pe cont propriu.
Ne regrupam pe barajul lacului de acumulare Zetea. Iustin cumpare un
kurtos kalacs si il imparte cu echipa. Nu stiu ce s-a intamplat dar ma
simt mai bine. Folosesc al doilea gel si primesc de la Iustin o fiola de
magneziu. Plecam mai departe. Mai avem in fata o ultima urcare dar ce
urcare. Peste 1000m de catarare cu multe zone lungi unde panta este
peste 8-10%. Cel mai important pentru mine este ca miraculos am scapat
de crampe si pot apasa serios in pedale. De cand incep zonele mai
abrupte schimb pe ultima viteza si o tin asa pana sus. Sunt km intregi
in care urc in forta fara sa am posibilitatea sa odihnesc muschii. Din
nou suntem in urma ploii, de fapt aveam sa aflam ca tocmai a fost
grindina pe aici si echipele din fata au prins-o din plin. Este frig dar
pe o asemea urcare nu ai cum sa ingheti. O fata din alta echipa merge
pe langa bicicleta in sosete cu adidasii in mana. Gentlmen's Race este o
cursa in care nu prea poti abandona. Asta ar insemna ca toate echipa sa
fie descalificata si abandonul este un lux prea mare.
Km trec
greu dar intr-un final suntem sus cu cateva sute de metrii inainte de
finish. Ne regrupam in cateva minute toti. Inclusiv Ion care a ramas
putin in urma a venit destul de repede si sunt convins ca a facut niste
eforturi supraomenesti. Cristi care m-a ajutat pe celelalte urcari s-a
resimtit pe final dar a rezistat eroic. Adi, Luci si Iustin au parut ca
au urcat mai usor insa dupa discutiile cu ei nu a fost chiar asa.
Plecam
toti spre linia de finish in aplauzele si uralele spectatorilor.
Satisfactia de a termina o cursa ca asta este mare. Dupa 7h 55' incheiem
cursa cu un soare timid ce se arata printre nori. A fost super, si sper
ca data urmatoare sa prind o zi mai buna sa pot rula la nivelul
echipei. Multumesc colegilor din BCT pentru sprijinul acordat ;).
Poze: made by Alina Selinadie
Track GPS: https://www.strava.com/activities/1008529953
