Septoplastie - o experienta personala

Data: 15 Junie 2012
Locatie: Brasov


Septoplastia este o procedura chirurgicala efectuata pentru a imbunatati fluxul de aer în nas, reparand cartilajul malformat si/sau portiunea osoasa. Am aflat cu cativa ani in urma ca am aceasta deviatie de sept dar din motive obiective si subiective am tot amanat operatia. Asta pana acum. Nu pot sa zic ca n-as mai fi putut trai cu aceasta diviatie de sept insa apareau mici probleme, uneori suparatoate, in timpul unei raceli, sinusurile eliberandu-se mai greu. In plus respiratia este putin ingreunata si la efort intens asta este o problema.

Anul asta am hotarat sa particip la toate cele sapte curse de triatlon din Bioeel Triathon Grand Prix si dupa prima etapa de la 2 Mai m-am gandit ca ar fi timp si pentru operatia de septoplastie. Ramane de vazut daca am timp sa ma recuperez total pentru etapa a doua de la Tg. Mures. Recunosc ca nu am studiat in amanunt care este perioada de recuperare dupa o astfel de operatie, deci pot sa zic ca m-am aruncat cu capul inainte asa cum nu prea mi se intampla mie. De obicei imi calculez totul foarte bine, acum am vrut doar sa fie altfel sau chiar n-am mai avut rabdare sa studiez problema in amanunt. Stiam doar ca trebuie sa ma operez si vroiam sa scap cat mai repede de problema asta.

Data operatiei am stabilit-o de comun acord cu doctorul, 15 Junie. Anterior sau mai bine zis in urma cu doi ani am facut o endoscopie nazala in urma careia mi s-a recomandat operatia de septoplastie. Tot inainte de operatie dar cu cateva zile inainte am facut un set general de analize care urmau sa confirme ca operatia se poate desfasura in conditii optime. Totul era pregatit, chiar si eu din punct de vedere psihic cu toate ca urma sa fie prima mea operatie. Cu toate astea ma cam stresa ideea de interventie chirurgicala asupra mea :).

In dimineata zilei de 15 Junie ma tredesc devreme imi iau rucsacul pe umar cu cele necesare si ma prezint la spital fara sa mananc nimic. In aceeasi zi urma sa aiba loc si operatia. Ajung la destinatie, unde se fac formalitatile de internare si in scurt timp sunt intr-un salon intins pe un pat in asteptarea doctorului. Ma ia usor somnul. Aprope ca atipesc, in timp ce in jurul meu se desfasurau acele discutii standard intre colegii de salon despre problemele de sanatate ale fiecaruia unde toata lumea isi da cu parerea despre problemele celuilalt de parca toti eram medici pe acolo. Mai intra cate un doctor sau asistenta cu diverse treburi pe la ceilalti pacienti. La un moment dat sunt si eu bagat in seama si condus spre o sala unde mi se ia tensiunea si mi se face un EKG. O mica problema intampin aici pentru ca asistentele nu au hartie sa-mi sterg gelul de pe piept insa primesc un prospop pana la urma se rezolva problema.

Peste putina vreme apare si doctorul, avem o discutie in care imi explica etapele operatiei si in ce constau acestea, semnez o hartie si incepe aventura. Ma intorc in salon, unde apare o asistenta draguta cu trei seringi una mai mare ca alta. La intrebarea sunt toata pentru mine mi se raspunde evident "Da". Super, deci incepe bine :). Imi monteaza o branula pe bratul stang si aici mi se administreaza doua injectii intravenos cu antibiotic si hemostatice daca tin bine minte. A treia injectie o primesc in fund, cea mai mica dar si cea mai dureroasa. Asta era cu ceva sedativ care-ti da o stare de ameteala si euforie in acelasi timp. Efectul apare destul de repede. Mai beau o gura de ceai gandindu-ma sa nu ma ia setea in timpul operatiei, proasta idee ca mi se facuse un pic greata. Probabil nu se intelegea prea bine cu sedativul administrat.

Ma mai plimb un pic pe holuri, dau un telefon Pisoiului si-l trezesc semn ca era inca devreme. Am o stare vesela, si destul de entuziasmat de faptul ca urma sa intru in operatie. Este fascinant ce efect au substantele astea chimice asupra organismului. Nu-mi mai aduc bine aminte ce-am vorbit la telefon sau cat de repede trecea timpul. Cert este ca in mintea mea totul se intampla foarte repede. O alta asistenta ma cheama in salon sa testeze anestezicul pe bratul meu in ideea de a vedea daca sunt alergic sau nu la acel anestezic.

Mai tarziu sunt condus spre sala de operatie care este la etajul inferior. O asistenta ma ajuta tinandu-ma de mana in timp ce eu insist ca ma descurc si singur cu toate ca ma simteam ca dupa cateva pahare bune de vin. Poate ca a fost mai bine asa decat sa ma dau de-a dura pe scari chiar inaintea operatiei :). Ajung in sala de operatie, unde este o lumina difuza. Acolo este doctorul si o alta asistenta. Sunt rugat sa ma asez pe masa de operatie. Deasupra erau niste reflectoare asa cum am mai vazut prin filme. Nu pot sa vad tot ce se intampla pentru ca sunt acoperit, nu mai retin denumirea, posibil o folie septica ce avea doar o mica gaura de 10cm diametru pozitionata in zona nasului.

Operatia a inceput cu anestezia locala. As fi putut alege si anestezie generala dar m-am gandit ca mai bine sufar cateva intepaturi prin nas in loc de una in coloana si oricum am vrut sa fiu constient de tot ce se intampla. Mare durere nu am simtit nici la anestezie nici in timpul operatie, care habar n-am cat a durat. Dupa cum am spus totul se desfasura foarte repede pentru mine din cauza sedativului, cred. Ca o estimare operatia probabil a durat undeva intre 10 si 30 minute. Mai auzeam din cand in cand doctorul cerand cate un instrument asistentei: foarfeca, cutit, dalta... Si totul mi se parea atat de firesc parca nici nu eram eu pe masa de operatie. La un moment dat mi-am adus aminte de ce-mi povestea Edi, un prieten din Sf Gheoghe, ca operatia asta este asemanatoare cu scobitul cu lingura intr-un bostan de tara :)). Chiar am simtit ceva de genul asta insa nimic dureros. Apoi cateva lovituri de ciocanel in capatul unei dalte fixate pe o zona osoasa a nasului meu. Destul de puternice loviturile cat sa le simt pana in dinti insa din nou fara durere. S-au mai intamplat cateva chestii pe acolo insa nu stiu exact ce. Ceva mici dureri am simtit cat s-a lucrat ceva mai adanc. Si in final mi s-au introdus in ambele nari niste pansamente nazale pentru oprirea sangerarii. Cam asta a fost tot. M-am ridicat in picioare si am plecat spre salon insotit evident de asistenta.

A urmat apoi o parte mai putin placuta pentru ca pentru 48 de ore am tinut acela pansamente in nas, respirand doar pe gura, si dormind doar asa din cand in cand. In plus pe toata aceasta perioada am avut si o usoara durere de cap. La cerere mi s-au facut si vreo 3 algocalmine in vena, dupa care cateva ore ma simteam mai bine. Spre final acela pansamenta nazale au ajuns sa ma inerveze la culme, le simteam pana in creier si chiar ma gandeam sa le scot chiar eu, ceea ce ar fi fost o foarte proasta alegere. Incet, incet a trecut timpul, mai o discutie cu colegul de salon, mai un meci la tv, mai un somn, sau citit dintr-o carte pe care am inceput-o cu mult timp in urma si acum am reusit sa o termin ;).

Mi s-a intamplat si un lucru foarte interesant in acest timp. Intr-una din zile am adormit pe o parte cu privirea spre bratul drept. Si apoi m-am trezit in aceeasi pozitie. Am deschis ochii uitandu-ma la bratul meu drept. Incercam sa-mi ridic mana dar nu reuseam. Apoi am inceput sa ma zbat insa totul ramanea nemiscat. Ma fortam sa-mi misc mana sau macar degetele. Orice as fi facut nu reuseam sa misc nimic. De fapt dormeam in continuare si apoi m-am trezit cu adevarat. O experienta inedita, sa visezi ca te trezesti dar totusi sa dormi in continuare...

Evident nu pot sa nu amintesc aici si de "sobolanul" colegului de salon. Colegul de salon era un domn in virsta de 72 de ani trecut prin viata care cunostea o multime de lucruri. Am discutat pe diverse teme si timpul a trecut chiar mai usor impreuna cu acest domn. Mi-a povesit despre viata lui, cele trei fete, pe unde a lucrat si chiar despre un drum strategic unde el a lucrat in tinerete ca sofer. Drumul respectiv facea legatura parca intre Poiana Sarata si Lepsa. Ramane sa studiez putin hartile si poate iese o tura faina de mountainbike. Dar sa revin la celebrul sobolan care chiar ma calca pe nervi la moment dat accentuindu-mi durerea de cap provocata de pansamentele nazale. Sobolanul asta era de fapt o chinezarie portocalie cu forma de sobolan, evident care-ti zambea frumos din fata, si in fund avea o lanterna. Coada era antena unui radio si cum ati ghicit functiona si pe post de radio. Evident doar chinezii puteau face o astfel de dracie, practica de altfel dar foarte inervanta prin modul de functionare al radioului. Uneori ma trezeam cu radioul asta pornit la 6 dimineata, alteori ma culcam cu el pornit. Daca zic pornit nu inseamna ca mergea pe un post, uneori mergea, alteori doar bazaia asa brusc din senin fara ca nimeni sa-l atinga. Si volumul era piesa de baza, mergea foarte incet sau foarte tare, varianta de mijloc nu exista. De cateva ori l-am oprit cand l-am prins pe colegul de salon dormind :). Apoi m-am gandit sa-l strang de gat, nu pe coleg doamne fereste, pe sobolan :). Insa pana la urma am ajuns sa-mi iau cartea si sa plec undeva pe un coridor unde era o bancuta, era liniste si nemeni nu ma deranja.

Si a venit si momentul mult asteptat dupa doua zile de la operatie in dimineata de Duminica sa mi se scoata pansamentele nazale. O asistenta ma cheama intr-o alta camera unde ma astepta doctorul. Eu inca buimac de somn ma duc linistit fara sa stiu ce ma asteapta. Sunt rugat sa iau loc pe un scaun si mi se pune o tava din aceea cum folosesc medicii in mana pe care o tin eu cumva sub barbie. Iar doctorul imi zice brusc "Gata, scoatem pansamentele". Evident ca ma bucur in prima faza, de 48 de ore astept momentul asta. Nu o sa intru chiar in detalii ca nu vreau sa oripilez cititorii :)). Ideea este ca nu e prea placuta operatiunea. Aveam sa aflu ca un pansament din asta are poate ceva mai mult de un metru lungime si aveam cate unul in fiecare nara evident adanc, cat se poate de adanc. Pe nara dreapta a mers relativ usor, mai neplacut doar senzatia ca parca ti-ar trage pansamentul din creier nu doar din nas. Dureros nu prea a fost, doar iritant. La nara stanga operatia a fost mai complexa cu sangerare mai mare si pansamentul s-a prins cumva in interior. Aceeasi senzatie neplacuta si pe nara stanga doar ca in plus a inceput si sa curga sange serios, incat mi s-au inmuiat picioarele, noroc ca stateam pe scaun. Sa fi curs vreo 300ml, poate exagerez, poate nu. Comprese cu apa rece pe nas, apoi s-a mai linistit sangerarea, dupa care m-a luat ameteala, m-a intins doctorul pe o masa, si mi-a administrat o perfuzie cu glucoza, si incet ince mi-am revenit. Bine urmatoarele 24h am cam tot dormit, si acum cand scriu deja e mult mai bine.

Astept sa vad cand imi revin complet sa pot sa-mi reiau activitatiile de zi cu zi, si antrenamentele ca mai avem ceva concursuri anul asta ;).

Nu vreau sa luati povestea asta ca pe un template legat de operatia de septoplastie. Am povestit doar ce mi s-a intamplat mie si oamenii sunt diferiti si la fel si problemele oamenilor sunt diferite. Daca asa au decurs lucrurile pentru mine, nu inseamna ca va fi la fel pentru altii.

Sanatate!

Triathlon GP I - Fara Asfalt

Data: 2 Junie 2012
Locatie: Micul Golf, 2 Mai, Jud. Constanta
Poze: https://picasaweb.google.com/mcatalin23/FaraAsfaltXterra2012?fgl=true&pli=1


Anul 2012 confirma revitalizarea triatlonului in Romania. Daca acum cativa ani mai erau doar cateva curse de triatlon, putin mediatizate, cu participare redusa si fara stralucire acum suntem rasfatati cu un adevarat Grand Prix ce contine un set de 7 concursuri cu clasament general pe puncte pentru categorii de varsta. Bioeel Triathlon Grand Prix 2012 este numele competitiei si toate detaliile concursului sunt bine structurate pe site. In primavara nu am stat prea mult pe ganduri referitor la inscriere desi cursele de triatlon se suprapun cu multe maratoane de mountainbike cu traditie. Am platit o taxa pentru toate cele 7 concursuri urmand sa particip la cele la care voi fi disponibil. M-a incantat mult ideea de clasament general pentru acest set de 7 triatloane total diferite unele fata de altele prin tipul de teren pe care urmeaza sa se concureze. Aceste concursuri sunt plasate in diferite zone din tara unele cu adevarat frumoase. Inotul urmeaza sa aiba loc in mare, lacuri sau ape curgatoare. Probele de ciclism si alergare se vor desfasura pe plat sau teren cu diferente mari de nivel atat pe off road cat si pe sosea. Evident ca unii concurenti sunt mai buni pe un anumit tip de teren in timp de altii prefera un alt tip de teren. La final se va trage linie si cei mai buni vor castiga.

Prima etapa din Grand Prix este la 2 Mai in judetul Constanta. Numele competitiei Fara Asfalt este deja bine cunoscut de cei pasionati de triatlon, aceasta fiind a treia editie. Pentru mine este prima participare si nu am idee despre cat de greu este sa inoti in mare sau sa alergi pe plaja iar traseul de bicicleta imi e si el necunoscut. Banuiesc doar ca va fi mai greu decat de obicei. Mi-am propus sa fac o cursa buna sa merg in ritmul meu ceea ce am si facut. Ma asteptam la o clasare buna insa rezultatele m-au adus cu picioarele pe pamant. Am realizat ca nivelul concurentilor a crescut destul de mult fata de anul trecut. In plus eu nu aveam decat antrenamente de volum si in cursa de la mare asta s-a simtit. Recunosc ca m-a furat si peisajul pe anumite portiuni ;) si nu m-am concentrat 100% pe cursa. Dar mi-a placut si la final priveam cu incredere spre urmatoarele etape ale grand prix-ului.

Probele cursei constau in 1500 m inot in mare, 10 km alergare pe plaja intre localitatiile 2 Mai si Vama Veche si 33 km bicicleta cu plecare din 2 Mai si traversare a rezervatiei de la Hagieni. Am terminat pe locul 7 / 32 la categoria 30-39 ani si pe 14 / 78 la general pe traseul lung. Aslfel dupa prima etapa in clasamentul pe puncte la categoria 30-39 ani ma clasam pe locul 9 cu 10 puncte.

La mare am ajuns Vineri seara destul de tarziu. Am avut timp totusi sa-mi ridic chitul de participare si sa ma familiarizez cu zona de start. In plus mi-am pregatit si echipamentul pentru a doua zi desi eram destul de obosit dupa drum. Startul urma sa aiba loc la ora 9 Sambata dimineata pentru a scuti concurentii de eventualele valuri din apa si de soarele puternic din miezul zilei. De obicei dimineata marea e mai linistita. Locatia zonei de start se numeste Micul Golf si iti ofera o priveliste deosebit de frumoasa. Dimineata de Sambata ne intampina cu o vreme superba, marea linistina si cerul senin. Ma intalnesc pe plaja cu alti concurenti cunoscuti, mai schimbam o vorba doua in timp ce ne pregatim de cursa. Lumea este bine dispusa. Nici nu se poate altfel intr-un astfel de loc. Apare si Pisoiul meu si face poze in timp ce eu imi reviziuesc standul din tranzitie.

Se apropie ora de start si toata lumea se agita in zona de start. Am intrat si eu in apa sa-mi fac incalzirea. Apa are doar 16-17 grade. Este rece si abia respir la primele brate. La fel ca multi alti concurenti folosesc costum de neopren. Este ideal neoprenul in apa rece, iti conserva energie pretioasa pentru urmatoarele probe si ajuta la flotabilitate. Este ora 9 si toti suntem gata de start, aliniati pe plaja la Micul Golf.

Si spectacolul incepe. Alergam spre apa incurajati de spectatori. Mi-e putin teama de intrarea in apa. La inceput sunt pietre, unele ascutite, si la incalzire chiar am reusit sa ma tai superficial in talpa.

Ajung in apa si din cauza pietrelor ma arunc pe burta si incep sa inot chiar din primii metrii unde apa nu avea mai mult de 50-60 cm adancime. Chiar am atins cu degetele pietrele din apa.

A urmat apoi o perioada in care toti ne luptam pentru pozitii mai bune. Aglomeratia era mare dar deja am experienta si nu am probleme. Mi se pare normal sa ne lovim unii de altii in primele zeci de metri de inot. Prefer sa evit contactul cu un alt concurent insa sunt situatii cand nu exista alta varianta, cand ambele laterale sunt ocupate de inotatori si in fata inoata cineva mai incet. Nu te poti opri pentru ca imediat cineva din spate se urca pe tine. Dar startul asta chiar a mers relativ ok pentru mine.

Inca putina aglomeratie la prima baliza si de aici marea e suficient de mare pentru toti. Imi impun ritmul meu si nu ma intereseaza cine este in fata sau in spatele meu.

Inot bine si simt ca m-am incazit desi apa este rece. Daca cu ani in urma nu-mi placea deloc inotul, fiind o proba prea grea pentru mine, acum imi place. Sunt mai bine antrenat cu toate ca pierd timp pretios inca fata de adversarii mei. Proba de inot nu ma mai oboseste ca inainte, sunt mai bine antrenat. Este din ce in ce mai frumos. Ajung la partea de inot in largul marii unde descopar ca Marea Neagra are frumusetea ei. Este limpede, se vede fundul marii desi apa are dupa estimarea mea vreo 5 m adancime. Inot printre meduze, unele mari si deosebite, cu mici tentacule de jur imprejur. Chiar nu-mi doresc sa termin repede proba asta, imi place si vreau sa inot mai mult.

Ajung insa la ultima baliza si de aici merg direct spre mal spre zona de iesire din apa. Un fenomen interesant se intampla in timp ce inot spre mal. Curentii din mare ma plimba inainte si inapoi odata cu miscarile oscilante ale suprafetei apei. Vad asta urmarind fundul marii. Curand proba se termina si ies din apa dupa 22' si 48". Merg in stand si ca de obicei am ceva probleme cu scoaterea neoprenului. Pisoiul ma incurajeaza dar cu toate astea nu reusesc un timp prea bun la prima tranzitie, doar 3' si 6".

Incepe proba de alergare si spre deosebire de alte triatloane incepe inaintea probei de bicicleta. Nu stiu cum va reactiona organismul meu la bicicleta dupa alergare asa ca prefer sa nu fortez la maxim pe alergare. Nu stiu nici acum daca a fost o alegere buna, probabil ca nu. Alergarea se desfasoara pe plaja pana la intrarea in Vama Vache si apoi se revine inapoi pe un drum de tara. Aici este ok, insa pe plaja terenul este foarte variat si necunoscand zona am fost un pic suprins. Sunt zone cu nisip, zone cu scoici, care simti ca-ti taie adidasii si zone stancoase cu pietre mari si mici de diferite forme. Aici alergarea seamana mai degraba cu una montana. In plus in anumite regiuni este inevitabil contactul cu apa, plaja fiind ingusta si experimentand am observat ca e mai usoara alergarea pe nisipul ud de langa apa decat in cel afanat si uscat. Pe toata proba de alergare am fost depasit de un singur concurent, iar eu am trecut de o multime de concurenti, majoritatea de la traseul scurt. Adversarii mei directi nu i-am intalnit pe alergare ei fiind deja in fata mea cu minute bune.

Ionut Ancau incepe proba de mountainbike in timp ce eu mai am ceva de alergat.

Vlad Metaxa il urmeaza in prima scurta catarare din proba de ciclism.

Revin in Micul Golf in zona de tranzitie dupa cei 10km de alergare pe care i-am parcurs in 50' 17".

Plec rapid in proba de bicicleta. Dupa cum am dedus din timpii pe care i-am studiat ulterior, am inceput proba de bicicleta pe pozitia a opta la traseul lung - categoria 30-39 ani - si am terminat pe pozitia a saptea datorita problemelor tehnice pe care le-a avut pe traseu Jozsef Pulugor, concurent aflat in fata mea dupa alergare. Desi m-am simtit in forma, nu am prins din urma adversari directi, chiar am pierdut timp fata de unii dintre ei. Am depasit o multime de concurenti de la traseul scurt.

Prima parte din tura de bicicleta s-a mers pe drumuri de pamant si de tara cu vant de fata. Aici au fost avantajati concurentii mai puternici. Pe primii kilometri am facut echipa cu 2-3 concurenti ducand trena pe rand. Apoi am ajuns intr-o zona specifica pentru mountainbike, o vale cu o poteca ingusta si pietre ici si colo care te tin concentrat la maxim. Sunt foarte atent si nu fortez de teama sa nu fac pana. Peisajul ma fura din cand in cand. Sunt locuri noi pentru mine si nu pot sa nu trag cu ochiul in stanga si-n dreapta. Sunt in rezervatia de la Hagieni si vegetatia este exotica si deosebita fata de ce cunosc eu. Din cate am inteles aici a fost rezervatie de vipere cu ani in urma. Am parte de ceva actiune cu coborari rapide si catarari de placa mica insa foarte scurte pentru gustul meu. Dar traseul de bicicleta mi-a placut per total. El a completat celelalte doua probe de inot si alergare, iar cei care au desenat acest triatlon au fost inspirati cu adevarat. Tin sa ii felicit si sa spun ca-mi doresc sa revin pe viitor la acest concurs.

Am oprit si la punctele de alimentare zabovind mai mult decat ar fi fost necesar. La unul dintre ele schimb cateva cuvinte cu Alex Diaconu, mare triatlonist, care aici este unul dintre organizatori. Sunt mai mult in vacanta decat in atmosfera de concurs. Dar este doar primul concurs si am timp sa-mi testez limitele la urmatoarele. Pe ultimii kilometri din proba de ciclism se merge foarte tare si datorita vantului care acum bate din spate. Timpul meu pe proba de bicicleta este de 1h 24' 59" cu o medie orara de 23.30km/h.

Ne apropiem de final si pentru categoria 30-39 ani, proba lunga, terminam in ordinea urmatoare:
Vlad Metaxa 2h 26' 45" - locul I

Ionut Ancau 2h 29' 09" - locul II

Daniel Szatmari 2h 33' 19" - locul III

Radu Costin Marga 2h 34' 34" - locul IV

Mihai Paul Anton 2h 35' 35" - locul V

Sorin Boriceanu 2h 37' 27" - locul VI

Catalin Moga 2h 41' 11" - locul VII

Jozsef Pulugor 2h 58' 29" - locul XII, dupa doua pene pe proba de bicicleta

Attila Szasz 2h 59' 28" - locul XIII

Concluzia este ca nivelul a crescut destul de mult fata de anul trecut si concurenta este mare. Asta imi place pentru ca anima mult concursurile de triatlon si ma motiveaza. Pentru prima etapa sunt multumit, cu toata ca visam la o pozitie mai buna in clasament.

Despre concurs si cei care l-au organizat am doar cuvinte de lauda si pot spune ca este un trialon de care m-am indragostit. Abia astept sa revin la anul si la cat mai multe editii. Sper ca traditia cursei sa se mentina si sa ajunga pe urmele triatlonului de la Reci care a trecut de editia XX.

Seara a avut loc premierea intr-o atmosfera calda si apoi a inceput petrecerea cu bere si tequila ;).

Impreuna cu Pisoiul am mai ramas cateva zile in vacanta la mare pentru a profita de soare si briza marii, mai ales ca in aceasta perioada a anului nu este acea agomeratie din mijlocul verii. Atat Mangalia, cat si plaja din 2 Mai si Vama Veche m-au lasat placut surprins. Avem un litoral... frumos!