Septoplastie - o experienta personala

Data: 15 Junie 2012
Locatie: Brasov


Septoplastia este o procedura chirurgicala efectuata pentru a imbunatati fluxul de aer în nas, reparand cartilajul malformat si/sau portiunea osoasa. Am aflat cu cativa ani in urma ca am aceasta deviatie de sept dar din motive obiective si subiective am tot amanat operatia. Asta pana acum. Nu pot sa zic ca n-as mai fi putut trai cu aceasta diviatie de sept insa apareau mici probleme, uneori suparatoate, in timpul unei raceli, sinusurile eliberandu-se mai greu. In plus respiratia este putin ingreunata si la efort intens asta este o problema.

Anul asta am hotarat sa particip la toate cele sapte curse de triatlon din Bioeel Triathon Grand Prix si dupa prima etapa de la 2 Mai m-am gandit ca ar fi timp si pentru operatia de septoplastie. Ramane de vazut daca am timp sa ma recuperez total pentru etapa a doua de la Tg. Mures. Recunosc ca nu am studiat in amanunt care este perioada de recuperare dupa o astfel de operatie, deci pot sa zic ca m-am aruncat cu capul inainte asa cum nu prea mi se intampla mie. De obicei imi calculez totul foarte bine, acum am vrut doar sa fie altfel sau chiar n-am mai avut rabdare sa studiez problema in amanunt. Stiam doar ca trebuie sa ma operez si vroiam sa scap cat mai repede de problema asta.

Data operatiei am stabilit-o de comun acord cu doctorul, 15 Junie. Anterior sau mai bine zis in urma cu doi ani am facut o endoscopie nazala in urma careia mi s-a recomandat operatia de septoplastie. Tot inainte de operatie dar cu cateva zile inainte am facut un set general de analize care urmau sa confirme ca operatia se poate desfasura in conditii optime. Totul era pregatit, chiar si eu din punct de vedere psihic cu toate ca urma sa fie prima mea operatie. Cu toate astea ma cam stresa ideea de interventie chirurgicala asupra mea :).

In dimineata zilei de 15 Junie ma tredesc devreme imi iau rucsacul pe umar cu cele necesare si ma prezint la spital fara sa mananc nimic. In aceeasi zi urma sa aiba loc si operatia. Ajung la destinatie, unde se fac formalitatile de internare si in scurt timp sunt intr-un salon intins pe un pat in asteptarea doctorului. Ma ia usor somnul. Aprope ca atipesc, in timp ce in jurul meu se desfasurau acele discutii standard intre colegii de salon despre problemele de sanatate ale fiecaruia unde toata lumea isi da cu parerea despre problemele celuilalt de parca toti eram medici pe acolo. Mai intra cate un doctor sau asistenta cu diverse treburi pe la ceilalti pacienti. La un moment dat sunt si eu bagat in seama si condus spre o sala unde mi se ia tensiunea si mi se face un EKG. O mica problema intampin aici pentru ca asistentele nu au hartie sa-mi sterg gelul de pe piept insa primesc un prospop pana la urma se rezolva problema.

Peste putina vreme apare si doctorul, avem o discutie in care imi explica etapele operatiei si in ce constau acestea, semnez o hartie si incepe aventura. Ma intorc in salon, unde apare o asistenta draguta cu trei seringi una mai mare ca alta. La intrebarea sunt toata pentru mine mi se raspunde evident "Da". Super, deci incepe bine :). Imi monteaza o branula pe bratul stang si aici mi se administreaza doua injectii intravenos cu antibiotic si hemostatice daca tin bine minte. A treia injectie o primesc in fund, cea mai mica dar si cea mai dureroasa. Asta era cu ceva sedativ care-ti da o stare de ameteala si euforie in acelasi timp. Efectul apare destul de repede. Mai beau o gura de ceai gandindu-ma sa nu ma ia setea in timpul operatiei, proasta idee ca mi se facuse un pic greata. Probabil nu se intelegea prea bine cu sedativul administrat.

Ma mai plimb un pic pe holuri, dau un telefon Pisoiului si-l trezesc semn ca era inca devreme. Am o stare vesela, si destul de entuziasmat de faptul ca urma sa intru in operatie. Este fascinant ce efect au substantele astea chimice asupra organismului. Nu-mi mai aduc bine aminte ce-am vorbit la telefon sau cat de repede trecea timpul. Cert este ca in mintea mea totul se intampla foarte repede. O alta asistenta ma cheama in salon sa testeze anestezicul pe bratul meu in ideea de a vedea daca sunt alergic sau nu la acel anestezic.

Mai tarziu sunt condus spre sala de operatie care este la etajul inferior. O asistenta ma ajuta tinandu-ma de mana in timp ce eu insist ca ma descurc si singur cu toate ca ma simteam ca dupa cateva pahare bune de vin. Poate ca a fost mai bine asa decat sa ma dau de-a dura pe scari chiar inaintea operatiei :). Ajung in sala de operatie, unde este o lumina difuza. Acolo este doctorul si o alta asistenta. Sunt rugat sa ma asez pe masa de operatie. Deasupra erau niste reflectoare asa cum am mai vazut prin filme. Nu pot sa vad tot ce se intampla pentru ca sunt acoperit, nu mai retin denumirea, posibil o folie septica ce avea doar o mica gaura de 10cm diametru pozitionata in zona nasului.

Operatia a inceput cu anestezia locala. As fi putut alege si anestezie generala dar m-am gandit ca mai bine sufar cateva intepaturi prin nas in loc de una in coloana si oricum am vrut sa fiu constient de tot ce se intampla. Mare durere nu am simtit nici la anestezie nici in timpul operatie, care habar n-am cat a durat. Dupa cum am spus totul se desfasura foarte repede pentru mine din cauza sedativului, cred. Ca o estimare operatia probabil a durat undeva intre 10 si 30 minute. Mai auzeam din cand in cand doctorul cerand cate un instrument asistentei: foarfeca, cutit, dalta... Si totul mi se parea atat de firesc parca nici nu eram eu pe masa de operatie. La un moment dat mi-am adus aminte de ce-mi povestea Edi, un prieten din Sf Gheoghe, ca operatia asta este asemanatoare cu scobitul cu lingura intr-un bostan de tara :)). Chiar am simtit ceva de genul asta insa nimic dureros. Apoi cateva lovituri de ciocanel in capatul unei dalte fixate pe o zona osoasa a nasului meu. Destul de puternice loviturile cat sa le simt pana in dinti insa din nou fara durere. S-au mai intamplat cateva chestii pe acolo insa nu stiu exact ce. Ceva mici dureri am simtit cat s-a lucrat ceva mai adanc. Si in final mi s-au introdus in ambele nari niste pansamente nazale pentru oprirea sangerarii. Cam asta a fost tot. M-am ridicat in picioare si am plecat spre salon insotit evident de asistenta.

A urmat apoi o parte mai putin placuta pentru ca pentru 48 de ore am tinut acela pansamente in nas, respirand doar pe gura, si dormind doar asa din cand in cand. In plus pe toata aceasta perioada am avut si o usoara durere de cap. La cerere mi s-au facut si vreo 3 algocalmine in vena, dupa care cateva ore ma simteam mai bine. Spre final acela pansamenta nazale au ajuns sa ma inerveze la culme, le simteam pana in creier si chiar ma gandeam sa le scot chiar eu, ceea ce ar fi fost o foarte proasta alegere. Incet, incet a trecut timpul, mai o discutie cu colegul de salon, mai un meci la tv, mai un somn, sau citit dintr-o carte pe care am inceput-o cu mult timp in urma si acum am reusit sa o termin ;).

Mi s-a intamplat si un lucru foarte interesant in acest timp. Intr-una din zile am adormit pe o parte cu privirea spre bratul drept. Si apoi m-am trezit in aceeasi pozitie. Am deschis ochii uitandu-ma la bratul meu drept. Incercam sa-mi ridic mana dar nu reuseam. Apoi am inceput sa ma zbat insa totul ramanea nemiscat. Ma fortam sa-mi misc mana sau macar degetele. Orice as fi facut nu reuseam sa misc nimic. De fapt dormeam in continuare si apoi m-am trezit cu adevarat. O experienta inedita, sa visezi ca te trezesti dar totusi sa dormi in continuare...

Evident nu pot sa nu amintesc aici si de "sobolanul" colegului de salon. Colegul de salon era un domn in virsta de 72 de ani trecut prin viata care cunostea o multime de lucruri. Am discutat pe diverse teme si timpul a trecut chiar mai usor impreuna cu acest domn. Mi-a povesit despre viata lui, cele trei fete, pe unde a lucrat si chiar despre un drum strategic unde el a lucrat in tinerete ca sofer. Drumul respectiv facea legatura parca intre Poiana Sarata si Lepsa. Ramane sa studiez putin hartile si poate iese o tura faina de mountainbike. Dar sa revin la celebrul sobolan care chiar ma calca pe nervi la moment dat accentuindu-mi durerea de cap provocata de pansamentele nazale. Sobolanul asta era de fapt o chinezarie portocalie cu forma de sobolan, evident care-ti zambea frumos din fata, si in fund avea o lanterna. Coada era antena unui radio si cum ati ghicit functiona si pe post de radio. Evident doar chinezii puteau face o astfel de dracie, practica de altfel dar foarte inervanta prin modul de functionare al radioului. Uneori ma trezeam cu radioul asta pornit la 6 dimineata, alteori ma culcam cu el pornit. Daca zic pornit nu inseamna ca mergea pe un post, uneori mergea, alteori doar bazaia asa brusc din senin fara ca nimeni sa-l atinga. Si volumul era piesa de baza, mergea foarte incet sau foarte tare, varianta de mijloc nu exista. De cateva ori l-am oprit cand l-am prins pe colegul de salon dormind :). Apoi m-am gandit sa-l strang de gat, nu pe coleg doamne fereste, pe sobolan :). Insa pana la urma am ajuns sa-mi iau cartea si sa plec undeva pe un coridor unde era o bancuta, era liniste si nemeni nu ma deranja.

Si a venit si momentul mult asteptat dupa doua zile de la operatie in dimineata de Duminica sa mi se scoata pansamentele nazale. O asistenta ma cheama intr-o alta camera unde ma astepta doctorul. Eu inca buimac de somn ma duc linistit fara sa stiu ce ma asteapta. Sunt rugat sa iau loc pe un scaun si mi se pune o tava din aceea cum folosesc medicii in mana pe care o tin eu cumva sub barbie. Iar doctorul imi zice brusc "Gata, scoatem pansamentele". Evident ca ma bucur in prima faza, de 48 de ore astept momentul asta. Nu o sa intru chiar in detalii ca nu vreau sa oripilez cititorii :)). Ideea este ca nu e prea placuta operatiunea. Aveam sa aflu ca un pansament din asta are poate ceva mai mult de un metru lungime si aveam cate unul in fiecare nara evident adanc, cat se poate de adanc. Pe nara dreapta a mers relativ usor, mai neplacut doar senzatia ca parca ti-ar trage pansamentul din creier nu doar din nas. Dureros nu prea a fost, doar iritant. La nara stanga operatia a fost mai complexa cu sangerare mai mare si pansamentul s-a prins cumva in interior. Aceeasi senzatie neplacuta si pe nara stanga doar ca in plus a inceput si sa curga sange serios, incat mi s-au inmuiat picioarele, noroc ca stateam pe scaun. Sa fi curs vreo 300ml, poate exagerez, poate nu. Comprese cu apa rece pe nas, apoi s-a mai linistit sangerarea, dupa care m-a luat ameteala, m-a intins doctorul pe o masa, si mi-a administrat o perfuzie cu glucoza, si incet ince mi-am revenit. Bine urmatoarele 24h am cam tot dormit, si acum cand scriu deja e mult mai bine.

Astept sa vad cand imi revin complet sa pot sa-mi reiau activitatiile de zi cu zi, si antrenamentele ca mai avem ceva concursuri anul asta ;).

Nu vreau sa luati povestea asta ca pe un template legat de operatia de septoplastie. Am povestit doar ce mi s-a intamplat mie si oamenii sunt diferiti si la fel si problemele oamenilor sunt diferite. Daca asa au decurs lucrurile pentru mine, nu inseamna ca va fi la fel pentru altii.

Sanatate!