Pentru ca este weekend si pentru ca ski-ul de tura este un sport nou pentru mine, ma motivez si ma trezesc la 6 dimineata, cu gandul de a urca din Sinaia pe platoul Bucegilor. Plec singur pentru ca nu m-am sincronizat cu nimeni pentru tura asta, insa datorita faptului ca de pe Valea Prahovei, Bucegii se vad acoperiti de un nor mare si negru, schimb planul din mers si ma opresc in Azuga.
Jos la baza partiei ajung foarte devreme. Aici este o liniste deplina. Ma echipez si plec pe partie la deal cu entuziasm. Acelasi entuziasm il au si trei caini care ma vad si alearga dupa mine latrand. Deja am urcat cateva zeci de metri si patrupedele renunta destul de repede vazand ca panta nu e chiar mica.
Imi continui urcarea pe o panta constanta de peste 30%, asemanatoare cu Partia Sulinar din Postavaru. In partea a doua a urcusului intru in ceata la propriu, insa nu este o ceata foarte deasa. Intre timp au pornit instalatiile si primii schiori isi fac aparitia cand ajung si eu aproape sus.
Pentru ca vreau sa experimentez, ies pe de partie si continui pe culmea Baiului spre Sud. Imi propun sa avansez macar 5km apoi sa ma intorc. Insa zapada nu este cea mai buna. In unele zone lipseste complet, si desi a nins noaptea trecuta, vantul a viscolit-o in mare parte. Totusi ma ambitionez si ajung pe primul varf urmand niste urme mai vechi de schiuri. Aici sunt din nou in ceata, insa de data aceasta este mult mai deasa si mare lucru nu vad in nici una din directii.
De aici ma voi intoarce la partie putin dezamagit de prima mea tura off-piste cu ski-ul de tura. Pentru ca ajung repede jos la masina si inca oboseala nu m-a rapus mai urc o data doar ca de data aceasta pe a doua partie din Azuga. Diferenta prea mare intre cele doua nu este. Dupa cum arata si gps-ul panta medie si aici a fost de peste 30%.
Pana la urma iese un antrenament bun cu doua urcari pe partiile din Azuga, iar Muntii Baiului merita explorati, doar zapada sa fie mai multa si mai buna pentru asa ceva.
