Made by Mota: September 2011

Poze: https://picasaweb.google.com/madebymota/TyrolAustria

Dupa un drum de 17 ore si aproape 1300km am ajuns de la Brasov la Sankt Johan in Tirol. Vremea nu era prea primitoare, doar 14 grade seara. Noi urma sa instalam cortul in campingul Michelnhof situat intre statiunile Sankt Johan in Tirol si Kitzbuhel. Simona, sau Pisoiul, cum imi place mie sa o alint, nu era deloc incantata de situatie. Vremea rece, cerul innorat si oboseala dupa un drum lung nu o incantau deloc. Totusi m-a ajutat sa instalam cortul si sa despachetam cele necesare. Probabil a plouat zile intregi, insa din momentul in care am ajuns noi, vremea s-a indreptat si din ziua urmatoare am avut parte de patru zile consecutive numai cu soare.

Grossglockner alpine road
Data: 1 August 2011

Am alocat o zi intreaga pentru soseaua alpina Grossglockner planificand sa facem cu masina o parte din traseu iar restul pe biciclete. Concluzia a fost ca nu poti sa alergi dupa doi iepuri deodata. Pentru Pisoi pantele de peste 10% s-au dovedit a fi prea dure iar pentru mine traseul pe care mi l-am propus mi-ar fi consumat intreaga zi. In plus fiind cu bicicleta nu poti intra peste tot. Undeva la baza soselei alpine se plateste o taxa de 29 euro pe masina. In aceasta taxa ai acces la soseaua alpina, parcarile, diferite muzee si obiective de pe traseu. In plus nu am ajuns nici prea de dimineata asa cum imi doream. Catararea pana la Fuscher Torl am facut-o cu masina pornind pe soseaua alpina de la nord spre sud. Am intalnit o multime de ciclisti si cicliste care se luptau cu pantele mari de pe Grossglockner. Imi amintesc ca am vazut doar un singur barbat mai in varsta care facea push bike, in rest toti mergeau in sa iar efortul era evident pentru fiecare. Soseaua este construita pe vechiul drum roman ce traversa muntii de la nord la sud.

La Fuscher Torl (2428m) am lasat masina intr-o parcare, ne-am echipat pentru bicicleta si de aici am pornit mai departe in sa. Soseaua mai urca putin apoi coboara vreo 200m ca apoi sa urce din nou pana la Hochtor (2504m). De aici urmeaza o lunga coborare si apoi se poate iesi din drumul principal spre dreapta pe o noua urcare pana la Kaiser Franz-Josefs Hohe, punct situat deasupra limbii ghetarului de sub cel mai inalt varf din Austria, Grossglockner (3798m).

Dar sa revin la tura noastra de bicicleta. Pisoiul nu a rezistat decat vreo 5km pe pantele grele ale soselei alpine dupa care, destul de nervoasa fiind, a decis sa se intoarca la masina. Mare noroc am avut ca am scapat nebatut :). Eu am decis totusi sa merg mai departe. Peisajele sunt deosebite, muntii cu crestele albe, inzapezite, te inconjoara peste tot. Soseaua este impecabila si bine marcata ca si cum aici n-ar fi iarna niciodata. La fiecare noua serpentina de pe sosea este pus un indicator cu altitudinea la care te afli, asta doar sa simti cu adevarat ce greu castigi altitudine pe bicicleta ;). Nu este foarte aglomerat. Sunt multi motociclisti care traverseaza muntii pe aceasta sosea. Am ajuns la pasul cel mai inalt de pe Grossglockner alpine road, Hector (2504m), aici am trecut printr-un tunel si apoi am inceput sa cobor spre sud.

Stiam insa ca tot ce coboram acum, trebuia sa urc inapoi sa ajung la masina iar Pisoiul ar fi trebuit sa ma astepte multe ore. Asa ca am decis sa ma intorc si eu la masina si sa plecam mai departe pe patru roti. Oricum vreau sa ma intorc pe aceasta sosea sa o parcurg in intregime pe bicicleta.

Din masina lucrurile par mult mai simple. Ajungem in partea sudica si ne indreptam spre Kaiser Franz-Josefs Hohe. Deja se vede impunatorul varf Grossglockner.

Soseaua aduce putin cu Transfagarasanul nostru insa este mai spectaculos si totul amenajat mult mai bine.

Ajungem la Kaiser Franz-Josefs Hohe. Este lume multa dar este loc pentru toti, parcare imensa pe vreo cinci nivele plus alte parcari pentru motociclete sau caravane. De aici cel mai inalt varf al Austriei este si mai impunator. In plus se vede limba ghetarului jos in vale. Din ce am citit ea se scurteaza de la an la an datorita incalzirii globale.

Suntem atentionati ca in zona exista marmote si ele chiar sunt acolo. Sunt foarte nostime insa nici macar una nu invelea nimic in staniol ;).

Tot aici gasim un muzeu auto ce contine unele exemplare foarte vechi si foarte bine intretinute.

Spre seara plecam spre camping.

Ne mai oprim in drum la o cascada. Este foarte frig sau doar suntem noi obositi. Tot la intoarcere mai deviem putin de la soseaua principala si urcam pe un drum de pavate la EdelweisSpitze. Aici este un punct de belvedere situat la cea mai inalta altitudine la care se poate ajunge cu masina pe soseaua alpina Grossglockner, 2571m.

Se poate urca pana aici si pe bicicleta insa nu este deloc usor. Sunt si pante de peste 20% si in combinatie cu drumul de pavate face urcarea foarte grea.

Kitzbuhel Horn
Data: 3 August 2011
Track: http://www.bikemap.net/route/1234786

Astazi am in plan sa cuceresc Kitzbuhel Horn, un munte in forma de piramida, avand o inaltime de 1996m. Campingul in care stam noi este situat la aproximativ 600m si se afla la poalele acestui munte. Exista mai multe drumuri pe care se poate urca pana sus. Din statiunea Kitzbuhel urca o sosea cu panta foarte inclinata, media fiind de peste 10%. Eu sunt pe mountainbike si am decis sa urc pe un drum neasfaltat situat in partea opusa a muntelui fata de sosea.

Am plecat in jur de ora 8 si ceva cand inca Pisoiul dormea. Este o dimineata racoroasa cu cerul senin si putina ceata pe vaile din departare. Va fi o zi frumoasa. Acolo sus vreau sa ajung.

Dupa ce am parcurs o parte din traseu pe sosea in jurul muntelui am inceput catararea. Primii kilometrii sunt asfaltati. Panta este criminala si ma lupt deja cu un raport al angrenajului 1-3, 1-2. In scurt timp ajung la echipament cu maneca scurta, este deja cald. Imi fac niste calcule si-mi dau seama ca panta nu poate fi asa pana la capat. Ma mai linistesc.

Asfaltul se termina si incepe un drum forestier, dar nu e deloc asa cum sunt obisnuit acasa. Nu vreau sa fac comparatii cu ce avem noi, m-am saturat sa tot aud ce rau e la noi si ce bine e in vest. Avem si noi plusurile noastre, dar sa revin la subiect. Forestierul este foarte bine intretinut, acoperit cu un pietris destul de fin si bine batut. Gropi nu exista iar sistemul de drenare al apei este bine pus la punct. S-ar putea urca pe acolo si cu o masina foarte joasa fara probleme.

Pe urcare am tot trecut dintr-o ferma in alta. Fermele sunt bine delimitate in general printr-o sfoara care este legata de capetele unor bare de metal infipte in pamant. Este de fapt un gard firav pe care vacile din fiecare ferma nu par sa-l traverseze. Mai mult, nu-mi amintesc sa fi vazut vreun caine desi am trecut pe langa multe ferme. Erau doar vaci care pasteau libere, fermieri si din cand in cand trecea cate o masina.

Am ajuns la un moment dat un alt biciclist de nationalitate austriaca sau germana cu care am schimbat cateva cuvinte in engleza si apoi ne-am urat drum bun. Ma simteam bine si ma opream din cand in cand doar pentru poze. Spre finalul catararii am intrat in drumul asfaltat care urca din statiunea Kitzbuhel. De aici este o sosea ingusta dar si panta este de peste 20%. In plus este cald si incep sa resimt efortul.

Ajung in sfarsit sus cam dupa 2 ore si jumatate de la plecare. Soseaua m-a dus pana sus pe varf. Aici este un punct de belvedere deosebit si totul este foarte clar fara nori. Se pot vedea diferite grupe muntoase din Alpi de jur imprejur. In departare se vede chiar si varful Grossglockner, cel mai inalt din Austria. La poalele muntelui se vad statiunile situate in vaile largi din zona. Totul arata deosebit, si daca ajungi in zona, Kitzbuhel Horn merita vizitat. Se poate urca cu masina, cu bicicleta, cu telecabina din Kitzbuhel sau gondola din Sankt Johan in Tirol sau pe jos pe diverse trasee turistice.

Am facut poze, am admirat peisajul si apoi am inceput coborarea pe celebra sosea spre statiunea Kitzbuhel.

Pe coborate am intalnit o multime de ciclisti si cicliste care urcau spre varf. Coborarea este dementiala, panta mare si foarte multe serpentine. Nu cred ca am prins viteze mai mari de 65 km/h. Daca ar exista linii drepte lungi s-ar prinde viteze ametitoare. Insa la cum este construita soseaua este destul de periculos sa dai drumul la frane. Jos am ajuns destul de repede si dupa un rujal pe plat de cativa kilometrii am ajuns din nou in camping itainte de ora pranzului.

A urmat o noua ascensiune pe acelasi varf in aceeasi zi, de data asta impreuna cu Pisoiul. Prima parte am mers cu gondola din Sankt Johan in Tirol, iar apoi am urmat un traseu turistic pana in varf de aproximativ o ora si jumatate.

Salzburg city
Data: 5 August 2011

Am avut o zi intreaga la dispozitie pentru vizitarea orasului insa ca sa vezi tot si eventual sa intri pe la toate muzeele, pentru cine este pasionat, ar trebui mai mult. Partea mai putin placuta este faptul ca orasul este foarte aglomerat ca trafic in zona centrala, asa ca n-as recomanda sa mergi cu masina in centru. In plus parcarile sunt scumpe. Noi am decis sa lasam masina in campingul de la marginea orasului iar in centru am mers cu autobuzul.

Orasul lui Mozart este situat pe raul Salzach care traverseaza centrul istoric. Tot in centru pe varful unui deal se italta Fortareata Hohensalzburg. De aici ai o priveliste de ansamblu asupra orasului. Se pot vedea o multime de cladiri vechi si impunatoare. Pentru bisericile din centru exista o caracteristica comuna, majoritatea au turlele de culoare verde si asta da un farmac aparte orasului.

Fortareata este imensa cu multe stradute si incaperi care pot fi vizitate. Este interesant de vazut cum zidurile se inalta in continuarea stancilor pe care a fost construita.

Catedrala din centru este si ea impunatoare mai ales privind-o pe interior, cu foarte multe picturi si sculpturi, este realizata in stil baroc.

Langa catedrala se afla Piata Mozart, in centru statuia marelui muzician si de jur imprejur terase si multa lume. Trasuri trase de cai si multe biciclete fac parte din peisajul orasului.