Made by Mota: March 2015

Poze Ski Ciucas

Data: 8 Mar 2015
Ruta: [Valea Berii - Cab Ciucas - Vf Ciucas - Pas Bratocea]
Distanta: 15.9km
Timp: 3h 49'
Ascensiune: 1267m

Pentru ca este diferit de ceilalti munti din jur si in acelasi timp spectaculos prin peisajul sau, Muntele Ciucas, merita stabatut pe timp de iarna. Impreuna cu Sorin sunt pentru prima data pe schiuri pe acest munte. A nins destul de mult in urma cu doua zile si speram sa avem o experienta frumoasa.

Incepem traseul pe schiuri la capatul dinspre sosea a Vaii Berii. Mergem in prima parte mai mult pe langa drum fiind zapada mai multa. Drumul a fost curatat cu lama pentru accesul spre cabana mai usor cu masina. Nu este un drum frecventat de masini insa cei de la cabana pentru aprovizionare si transportul turistilor folosesc o masina de teren si au nevoie de drumul curatat. Mai incolo spre Cabana Ciucas cand valea se ingusteaza suntem nevoiti sa mergem pe drum si spre final caram schiurile pe rucsac.

Ajungem la cabana destul de repede, cam in timp ce turistii se trezesc si merg la micul dejun. Noi ne-am trezit mult mai devreme si ne oprim in cabana pentru o masa. De remarcat sunt clatile cu dulceata de afine, fructele fiind culese chiar de aici de pe munte. Cabana este noua si arata bine cu o sala de mese frumos amenajata.

Plecam mai departe si de aici doar pe skiuri pentru ca zapada este multa si super faina. Este mult soare si fara ochelarii de soare nu prea ai ce cauta pe aici. Oricum seara aveam sa aflu ca m-am bronzat destul de tare pe fata in jurul ochilor. Urcarea de la Cabana Ciucas pe Vf Ciucas este foarte placuta si nici nu ne dam seama cand trece timpul. Sunt doar cateva portiuni mai tehnice inainte de varf, dar le trecem cu bine. Este destul de cald incat sa urc doar cu bluza de corp pe mine.

Pe varf avem o priveliste deosebita departe in zare. Se vad toti multii din jur: Bucegi, Piatra Craiului, Baiului, Piatra Mare... Cateva poze si plecam de pe varf pentru a testa zapada la vale. Este inca pufoasa, doar putin grea din cauza soarelui. Coboram printr-un valcel, spre traseul de culme care ne va duce in Pasul Bratocea. Apoi tinem mai mult culmea cu urcari si coborari usoare, mergand deasupra traseului turistic de vara.

Mai sunt ore bune pana la apus si noi suntem aproape de ultima coborare lunga spre pas unde avem si masina. Asa ca ne oprim pentru a ne delecta cu privelistea. Soarele straluceste in continuare si vantul nici macar nu adie. Plecam mai departe si avem parte de o coborare mai dificila mai ales in partea impadurita. Zapada devine foarte grea din cauza caldurii si trebuie mult efort pentru a vira in conditiile date. Printre stanci si copaci este si mai dificil. Dar ajungem cu bine in Pasul Bratocea si mai putin obositi decat m-am asteptat. Doar degetele picioarelor ma dor din cauza efortului depus in clapari in viraje prin zapada mare si grea.

Prima tura de schi in Ciucas este o experienta reusita si cu siguranta vom reveni.

Iesind din Valea Berii

Cabana Ciucas

Vreme superba pe munte

Lasand cabana in urma

Spre Varful Ciucas

Peisaj de Ciucas

Negru si alb

Competitie trekking - ski

Ascensiune spre varf

Departe de cabana

1954

Caborand pe un valcel

Din nou pe foci

Lasand in urma varful

Spre Pasul Bratocea

Soare si munti inzapeziti

Poze Ski Padina, Bucegi

Data: 15 Feb 2015
Ruta: [Cota 1400 - Cota 2000 - Piatra Arsa - Cab Babele - Cab Padina - Saua Laptici - Valea Dorului - Cota 2000 - Cota 1400]
Distanta: 27.7km
Timp: 4h 58'
Ascensiune: 1746m

Se anunta un weekend cu vreme foarte buna pentru a urca pe munte, asa ca pana la urma impreuna cu Albert pornesc dimineata, spre Cota 1400. De pe Valea Prahovei se zareste intregul Masiv al Bucegilor, fara urma de nori. Din Sinaia urcam cu masina spre Cota 1400. Nu am cum sa-mi dau seama cat de bun sau prost mai e drumul spre cota, pentru ca este acoperit in totalitate cu un strat batatorit de zapada.

Cu viteza mica se poate urca fara probleme pana sus la Cota 1400. Aici lasam masina si ne echipam pentru munte. Nu avem un traseu foarte exact in minte dar il vom configura pe parcurs in functie de inspiratia noastra. Pornim spre Platoul Bucegilor pe drumul de vara care este batut bine de ratrac. Schiorii inca n-au inceput sa coboare fiind foarte devreme. Pe asa o partie avansam repede insa desi nu depunem un efort intens destul de repede ne oprim sa dam jos din hainele de pe noi. Este atat de cald incat am putea urca la tricou fara probleme.

Intr-o ora si ceva suntem deja sus la Cota 2000. De aici avem o imagine de ansamblu asupra partiilor din toate directiile, atat Valea Carp cat si Valea Dorului. Desi este Duminica, nu sunt prea multi schiori pe partii, chiar dimpotriva instalatiile sunt mai mult goale. Noi ne decidem sa o luam spre Piatra Arsa si apoi spre Babele, urmand ca de acolo sa coboram la Cab. Padina de unde vom inchide o bucla.

Cum iesim de pe partia amenajata, conditiile de inaintare pe zapada sunt ceva mai dificile. A nins cu trei zile in urma dar soarele si vantul au intarit zapada si au format acei solzi de zapada. Pana la urma pentru asta e facut echipamentul nostru, nu pentru partiile amenajate. Vremea este in continuare deosebit de buna, senin, vantul nu bate deloc si desi este Februarie, bluza de corp imi este suficienta.

La Piatra Arsa ajungem repede, dupa o scurta si dificila coborare, cu zapada dura, pe care renuntam la foci si apoi urmand poteca turistica pe o portiune valonata. Contiuam fara sa ne oprim spre Babele. Zapada este atat de mare incat in zona de jnepeni se mai zaresc doar varfurile lor. Vara pe aici esti ca intr-o padure. Traseul este placut pentru ski-ul de tura, desi este destul de plat in zona asta. Eu prefer portiunile ce alterneaza urcari si coborari. Ajungem repede la Babele si destul de insetati din cauza caldurii. Aici este mai multa animatie. Sunt ceva mai multi turisti ce au urcat cu telecabina din Busteni. In rest pe tot drumul de la Cota 2000 pana la Babele am intalnit foarte putini turisti.

Coborarea spre Padina imi da ceva emotii. Sunt multe zone fara zapada si pietre care ies la suprafata. Zapada este foarte dura cu o crusta tare. Pe mine personal ma solicita destul de mult. Este greu de luat un viraj in conditiile astea. Pot spune ca aceasta coborare m-a obosit mai tare decat restul drumului pana aici. Dar e o experienta noua si chiar imi place pana la urma. Aproape in vale intalnim un grup numeros de fete si baieti, pe skiuri, care urca spre Babele. Probabil ei sunt ceva mai inspirati si vor alege o alta coborare cu zapada ceva mai buna.

Ajungem la Hotel Pestera si de aici pe drumul de masina, pentru ca este acoperit de zapada, continuam pe skiuri pana la Cabana Padina. Facem o pauza de mai bine de o ora. Timp este destul sa ajungem inapoi la masina. Cabana este renovata, arata bine, si noi reusim sa ne incarcam bateriile pentru ce urmeaza.

Plecam de la cabana impreuna cu un grup de alti 6-7 skiori. Dupa ce parasim drumul de masina ratacim putin poteca si remediem problema din mers, urmand o poteca nemarcata pentru o perioada, poteca ce ne duce in directia buna. Intram din nou pe marcaj si avansam prin padure pe un traseu destul de solicitant, pe alocuri, din cauza zonelor mai abrupte. Odata ce iesim din padure catararea se termina in Saua Laptici. De aici se vede in departare Valea Dorului pe care urmeaza sa urcam.

Avem o zona mai plata, chiar in coborare si suntem repede la baza telescaunului din Valea Dorului. Urcarea spre Cota 2000 este ceva mai grea. Si noi suntem mai obositi dupa atatea ore de focait. Este si mai rece, soarele este arpaope la apus. Peisajul este fascinant si este atat de liniste. Albert a ramas un pic in urma. Eu trag mai tare sa ma incalzesc. Totul pare pustiu doar un ratrac se mai zareste departare, niveland zapada. Ajung sus la cota si aici este deja foarte frig. Ma echipez rapid si intre timp ajunge si Albert. Pana la masina mai e doar coborare. Doar ca pentru mine nu este atat de placuta. Degetele picioarelor ma dor destul de tare si asta din cauza coborarilor solicitante de pana acum in zapada tare. Dupa mai bine de opt ore in clapari, este o adevarata relaxare sa incalt din nou adidasii la masina.

Il recuperez pe Albert din Sinaia. El a coborat pe partie pana jos. Iar de aici pe drumul spre Brasov ne delactam cu o caserola de cornulete foarte bune, facute de mama lui Albert ;).