Data: 31 Jul 2013
Ruta: [Brosteni - Borca - Durau - Bicaz - Lacu Rosu]
Distanta: 114km
Timp: 6h 15'
Ascensiune: 1560m
Interval altitudine: 623m (426-1049)
Plecam din Brosteni dupa micul dejun servit la pensiunea unde ne-am cazat, si rulam in aval pe langa raul Bistrita.
Imediat dupa plecare ne oprim la un obiectiv turistic parca uitat de lume, 'Piatra Simbolica' din povestea lui Ion Creanga, ce a distrus acoperisul unei case sau a omorat caprele Irinucai, daca imi aduc bine aminte... :).
Soseaua este nesperat de buna prin zonele astea, desi inainte de tur auzisem ca e cam rau drumul pe langa raul Bistrita in aval de Brosteni.
Valea este strajuita de dealuri masive, iar casele sunt rasfirate peste tot.
Zilele cu multi kilometri au trecut. Acum avem timp sa savuram calatoria cu bicicleta mai pe indelete. Ne oprim des si facem poze in stanga si-n dreapta.
Desi nu suntem pe un drum chiar secundar, traficul auto nu este intens.
Dupa o plimbare placuta pe Valea Bistritei ajungem la coada lacului Izvorul Muntelui. Noi vrem sa ajungem in localitatea Bicaz insa nu pe drumul principal, asa ca nu vom traversa lungul pod ce-l vedem in apropiere.
O luam pe drumul spre Toplita insa doar pentru cativa kilometri. Apoi facem stanga si incepem sa urcam spre statiunea Durau.
Suntem in judetul Neamt si oamenii sunt gospodari prin locurile astea.
Dupa o catarare scurta dar tot mai abrupta pe parcurs si in special pe final, ne apropiem de statiune.
Desi suntem in luna August si zilele trecute am suferit mult de caldura, aici este rece. E adevarat, suntem la o altitudine de peste 1000m.
Dupa o pauza mai lunga in statiune pentru masa, plecam mai departe in ideea de a ocoli lacul Izvorul Muntelui prin partea dreapta pe un drum ce merge pe la poalele Ceahlaului. Din statiune alegem o scurtatura pentru a intra in acest drum pe o poteca turistica. Alegerea nu este foarte inspirata. Sa faci pushbike pe o panta mare peste radacini de copac cu tot bagajul pe bicicleta nu e chiar o treaba usoara. Insa sectiunea asta e scurta si iesim repede in sosea.
Am ales sa ocolim lacul pe partea dreapta pe sub munte pentru panorama ce ne-o ofera acest drum asupra lacului. In plus traficul auto pot spune ca este aproape inexistent pe aici.
Zonele mai bune de drum alterneaza cu zone mai putin bune si uneori asfaltul dispare complet. Este clar ca drumul asta este mai degraba destinat mtb-ului decat unei biciclete de sosea. In departare se vede platoul Masivului Ceahlau.
Ajungem la barajul lacului Izvorul Muntelui, unde gasim un camping destul de populat.
Dupa o pauza scurta in Bicaz plecam mai departe spre Cheile Bicazului si Lacu Rosu care este destinatia noastra finala in aceasta zi.
Inainte de chei trecem pe langa binecunoscutele tarabe cu suveniruri. Nu vedem multi turisti prin zona, semn ca nici in Lacu Rosu nu o fi aglomerat.
Cheile Bicazului sunt spectaculoase si merita vazute.
Pentru turistul de rand sunt niste stanci masive si inalte printre care soseaua serpuieste in urcare, insa pentru cei ce practica catararea ele ascund sute de trasee de dificultati diferite.
Edi, care in tinerete a practicat intens sportul asta, isi aminteste multe din ele si ne povesteste despre dificultatea lor.
Aici avem un traseu de dificultate mare cu un final deosebit.
Sus, traseul are trei surplombe consecutive cu o lungime in jur de 10m. Da, sportul asta e pentru oameni adevarati ;).
La iesirea din chei incep serpentinele cu pante pe alocuri ucigatoare. Noroc ca pe mtb avem placa mica ce ne salveaza.
Drumul este spectaculos si alaturi de noi il admira si un grup de motociclisti din Austria.
Din nou abia spre seara ajungem in Lacu Rosu unde gasim cazare cu greu. Nu este ceva deosebit, insa suficient pentru ce avem noi nevoie. Suntem din nou obositi. Kilometrii s-au adunat zilele astea si dupa masa de seara si o plimbare scurta pe langa lac picam lati la somn. Totusi Edi nu a putut dormi din cauza unui chef ce s-a desfasurat pana tarziu in noapte nu departe de geamul nostru. Eu am fost atat de obosit incat n-am auzit nimic. Din nou am dormit neintors.
