Suntem in contiuare la pensiunea Ieremia Movila din Sucevita. Este dimineata si suntem serviti in selectul restaurant al pensiunii pentru inceput cu o omleta. Nici noi nu ne-am dat seama din ce e facut acest trandafir dar am aflat ca era ridiche alba inrosita in sfecla rosie. Micul dejun este consistent asa cum are nevoie un ciclist pentru o lunga zi de pedalat.
Vremea este superba si nu pare sa anunte nimic spectaculos pe parcursul zilei.
Ieri, desi una din rotile lui Tibi lasa aer, n-am schimbat camera si peste noapte s-a dezumflat aproape de tot. Edi si Tibi s-au ocupat de pana in timp ce eu am facut ceva poze in jurul pensiunii.
Astazi plecam la drum cel mai tarziu din toate zilele de pana acum, dar avem si o zi ceva mai scurta cu doar cativa kilometri peste o suta. Am trecut de munti inspre Radauti si avem de pedalat intr-o zona deluroasa pentru o mare parte din traseul de azi.
Puii de barza sunt mari si probabil ca deja zboara. Sunt o multime de berze in zona asta atat in cuiburi pe stalpi, cat si pe camp in cautarea hranei.
Inainte de Radauti cu cativa kilometri o luam spre sud inspre Gura Humorului. Ne deplasam destul de rapid pe acest traseu valonat pana cand din senin incepe un vant puternic ce bate din dreapta fata. Ceea ce vedem in departare tot in dreapta nu arata deloc bine. O furtuna de vara se indreapta spre noi. Dealurile pe care le vedeam in departare cu cateva minute in urma, acum au disparut in iuresul furtunii care se apropie.
Simtim primii stropi cand ma opresc sa iau o pelerina. Plec mai departe si vantul bate tot mai tare. Vad fulgere in stanga si-n dreapta si sunt oarecum in camp deschis. Nu vad loc de adapost asa ca merg mai departe. Edi si Tibi sunt mai in fata, ei nu s-au oprit pentru echipare de ploaie. Vantul bate atat de tare incat mi-e greu sa tin bicicleta pe strada, noroc ca am bagaje si este mai grea. Ploaia vine in rafale cu stropi mari, insa e ceva mai rara din cauza vantului.
Ciclocomputerul de pe ghidon a cedat primul desi e unul rezistent la ploaie. Din cauza vantului foarte puternic apa a patruns cumva in interior. Geanta spate e acoperita cu o husa de ploaie si gentuta de ghidon s-a comportat excelent pe vremea asta. Fara husa nu a luat apa deloc. In plus ca o paranteza vreau sa spun ca-mi place mult genututa de ghidon mai ales pentru accesul rapid, inchiderea capacului facandu-se cu doi magneti. Simplu si eficient, de asta Ortlieb sunt renumiti pentru echipamentul de cicloturism.
In prima localitate ii regasesc pe Edi si Tibi la bufetul din centru. Am trecut de furtuna insa in foarte scurt timp a inceput o noua repriza mai puternica. Vantul nu mai bate asa tare insa acum ploua serios.
Este prima ploaie din tura si dupa atatea zile de canicula chiar am asteptat momentul asta.
Atmosfera s-a racorit bine si cel putin un timp nu vom mai suferi de caldura.
Ploaia trece si noi plecam mai departe. Vantul puternic revine si ne insoteste o buna bucata de drum.
Pana la Gura Humorului ne mai intampina o catarare scurta unde ne-am mai dezmortit un pic. Apoi avem doar o usoara coborare pana in oras. Aici cumparam apa si ceva mancare.
Dupa Gura Homorului avem din nou vant puternic dar de data asta el bate direct din fata. Din fericire nu dupa mult timp schimbam directa de mers si o luam spre sud indeptandu-ne incet spre Valea Bistritei. Insa pana acolo mai avem o catarare serioasa.
Suntem pe un drum secundar despre care nici nu stiam daca e asfaltat sau nu. Avem placuta surpriza sa gasim un drum chiar bun. Si daca asta este ziua cu ploi sa fie pana la capat. Incepe din nou sa toarne si noi ne adapostim la un mic chiosc dintr-o localitate, uitata de lume. Sub terasa chioscului avem placerea sa redescoperim cat de buna este slanina cu ceapa :). Nu degeaba a carat Tibi slanina in geanta atata drum.
Activitatile localnicilor se desfasoara in continuare in jurul nostru.
Apar tot felul de personaje de roman in zona. Sigur pe Creanga l-ar fi
inspirat, ca tot ne apropiem de locuri cunoscute din cartile
scriitorului. Un domn ne ofera mere din traista lui.
Ploaia se opreste si noi plecam mai departe in drumul nostru. Nu peste mult timp Tibi are ocazia sa-si arate experienta in lucrul cu animalele. Tibi este medic veterinar.
Ce urmeaza in continuare in drumul nostru, este un pasaj ce nu-l voi uita prea curand. Arata spectaculos dar este invaluit de o atmosfera trista.
In zona au fost expoatari miniere si ce-a ramas dupa inchiderea lor este impresionant. In stanga si-n dreapta sunt doar ruine.
Tare as fi vrut sa vad zona asta in plina activitate cu multi ani in urma cand aici am inteles ca lucrau mii de oameni. Acum e pustiu, doar acest turn, probabil un simbol al expoatarilor, a mai ramas in picioare.
Si pe langa tot ce vezi aici, mai e ceva, o liniste apasatoare.
Trecem pe langa una din intrarile in mina.
Peste cativa kilometri avem sa gasim ceea ce au fost probabil locuintele muncitorilor cu ani in urma. Dezastrul continua, totul pare parasit, majoritatea geamurilor sunt sparte iar usi nu mai exista.
Acum sunt singur. Edi si Tibi sunt ceva mai in urma. Ma opresc si fac poze acestor cladiri devastate. In continuare este o liniste totala, cand zaresc un caine la etajul unu al unei cladiri. Apoi vad altul si altul. Sunt o multime de caini in cladire si pe pajistea de langa drum. Pentru o clipa ma tem ca vor sari la mine. Insa nici unul nu latra macar. Toti stau ficsi si se uita in gol. Nu dau din coada, nu se uita cu interes daca le dai ceva. Sunt caini pierduti si tristi. Aici nu mai e nimic de pazit pentru ei. Sunt destepti, au inteles asta.
Tocmai am trecut pe langa cel mai deprimant punct al turului nostru.
Urmeaza o catarare destul de lunga care ne duce la peste 1000m altitudine pe un drum care a devenit din ce in ce mai rau insa practicabil inca.
Dupa o coborare pe care a trebuit sa punem inca o haina pe noi, ajungem in vale la intrarea in binecunoscuta localitate Brosteni. Aici vom cauta cazare.
In scurt timp raul Bistrita ni se arata. Maine vom merge mult in aval pe marginea Bistritei. In Brosteni vizitam un motel ce arata deprimant, asemenea celor care lucreaza aici. Angajatii stau la o masa in sala de mese si nici macar nu se obosesc sa se ridice pentru a discuta cu noi despre cazare. Par total lipsiti de interes in legatura cu cazarea noastra asa ca plecam mai departe si cautam altceva.
Gasim o pensiune mica a unor localnici unde ni se ofera toate conditiile de la garaj pentru biciclete, dus si masa. Servim aici o cina gustoasa gatita de gazda si in plus primim si un alivenci moldovenesc ca desert, de care eu nici nu stiam ca exista :). Foarte bun dealtfel...
No comments:
Post a Comment