Este din nou dimineata. Suntem in a patra zi a turului nostru. Ne apropiem de jumatatea lui, iar timpul trece repede atunci cand esti in saua bicicletei. Astazi avem de parcurs si catararea spre Pasul Tihuta, cea pe care n-am mai reusit sa o parcurgem ieri. Astfel etapa de astazi devine etapa regina a turului, cu patru catarari, una mai spectaculoasa ca alta, dupa cum avem sa aflam. Pentru mine tot traseul de astazi este complet necunoscut, am doar o idee despre el dupa ruta desenata pe calculator.
Ca de obicei reusim sa ne mobilizam dimineata si plecam tarziu. Din primii kilometri atacam catararea spre Tihuta. Este cald si nu este nici o sansa ca soarele sa se ascunda dupa vreun nor. Este senin cat vezi cu ochii.
Traficul este mai intens ca zilele trecute. Ne aflam pe un drum national si e normal sa fie asa. Insa soseaua este lata si este suficient loc atat pentru masini cat si pentru noi. Daca ma gandesc bine, pana acum nu am avut vreun incident cu soferii care au trecut pe langa noi. Si avem deja spre 500km adunati.
Drumul spre Vatra Dornei este ca-n palma, numai bun pentru cursiera. La fel ca si urcarea de ieri spre pasul Prislop, si aceasta este lunga dar panta nu este ucigatoare. Multe bucati au o panta de sub 5%.
In partea de sus, kilometrii se scurg unul dupa altul fara sa-ti dai seama. Fanetele de pe dealuri, casele rasfirate si frumusetea locului in general iti fura privirea si uiti complet de efortul depus.
Ne apropiem de judetul Suceava pe care am ocazia sa-l descopar mai bine acum.
Trecem si pe langa castelul lui Dracula, strategie de marketing a proprietarului mai mult sau mai putin inspirata. Totusi se incadreaza destul de bine in peisaj.
Urmeaza o portiune valonata cu coborari si urcari scurte. De cateva ori suntem indusi in eroare si credem ca am ajuns sus.
Si dupa multe pedale date pe catararea asta ajungem in Pasul Tihuta. Odata ajunsi aici intram in judetul Suceava. In prima parte a coborarii bicicletele prind viteze periculos de mari, peste 70km/h. Sunt linii drepte, dar din cauza bagajelor bicicleta intra in trepidatii. Pana la urma si experienta de cicloturist se castiga in timp.
Ajungem pe Valea Dornei si traversam rapid o serie de localitati urmand sa ne oprim pentru masa de pranz in Vatra Dornei.
Mai mult din mers, gasim Vatra Dornei, o statiune destul de selecta. Tot aici, Tibi are prima pana din tura dar totul se rezolva in cateva minute.
Ne continuam drumul apoi, pentru ca mai avem mult de pedalat astazi si abia am parcurs o catarare din cele patru.
Edi, cu dexteritatea lui, ne filmeaza cateva minute desi soseaua nu este chiar pustie prin partile astea. Ne indreptam spre Campulung Moldovenesc si pentru o perioada drumul este mai monoton.
Mestecanis, o localitate si o catarare pe care nu o voi uita prea curand. Catararea nu este lunga, ba chiar cea mai scurta din cele patru de astazi, insa aici suferim cel mai mult si asta din cauza caldurii. Dupa cum zice Tibi aici suntem ca in sauna. Este atat de cald, incat simti ca nu ai aer si vantul nu adie deloc.
Ajungem sus dar suntem storsi de energie. Nu prea imi mai arde de nimic. Facem o mica pauza dar cum ma dau jos de pe bicicleta se face si mai cald. Edi si Tibi raman in pas. Eu plec mai departe cu gandul sa ma opresc undeva mai jos unde gasesc o umbra.
Si este atat de placuta racoarea pe care ti-o ofera curentul creat de viteza bicicletei.
Ma opresc in primul sat la o carciuma, destul de rustica :), sa nu zic altfel. Nu dupa mult timp, vin si baietii si ne racorim cu o inghetata la umbra terasei.
Numele localului mi s-a parut nostim, Popasul Pastravul SRL. Probabil aceasta pancarda este de multi ani atarnata la marginea drumului.
Plecam mai departe cu forte proaspete. Inainte de Campulung Moldovenesc o luam spre stanga, inspre Sadova si de aici spre Vatra Moldovitei prin Pasul Pascanu.
Suntem in centrul judetului Suceava si in continuare sunt placut surprins de frumusetea locurilor. Este multa verdeata, casele sunt mai simple si construite cu gust. Locurile astea au ceva special, o frumusete aparte si nu in ultimul rand este mult mai curat, inclusiv pe marginea drumurilor.
La inceputul catararii spre Pasul Pascanu am cam ramas fara apa si fara variante de aprovizionare. Din fericire pe la jumatatea catararii gasim un izvor salvator.
De aici totul devine mai usor, atmosfera s-a mai racorit si in curand suntem sus in pas.
Kilometrii pe coborare se scurg rapid si ajungem in Valea Moldovitei. Doar o traversam si incepem ultima urcare a zilei spre Pasul Ciumarna.
Nu mai stiu exact cat avem de urcat insa catararea pare fara sfarsit. Ba mai mult inspre final avem o scurta coborare inainte de ultimii kilometri spre pas. Atat profilul cat si peisajul seamana foarte mult cu urcarea spre Pasul Fundata urcat dinspre Podul Dambovitei.
Spre seara pasul ne intampina cu o palma ridicata. Palma este un monument, simbol al muncii si al fortei. Monumentul a fost ridicat in anii 60' de echipele de constructori de drumuri care s-au intalnit aici venind din directii opuse, ca semn de finalizare a soselei peste munte. Ne aflam la 1180m altitudine si in continuare doar vom cobori pana la destinatia finala.
Daca ar fi sa dau nota maxima doar unei localitati, din toate prin care am trecut in acest tur, aceasta este Sucevita.
Manastirea este situata in centrul statiunii, si noi gasim cazare la doar cateva sute de metri de manastire. Localitatea e plina de pensiuni de trei si patru stele.
Noi nu cautam ceva exclusivist, dar daca asta este oferta ne decidem sa ramanem la o pensiune de trei stele Ieremia Movila. Meritam si noi putin rasfat dupa atatea zile de efort. Pentru ospitalitate si profesionalism, pensiunea merita pe deplin sa-i fac reclama. In plus felul in care arata curtea te duce mai degraba cu gandul la o pensiune din Alpi.
Interiorul m-a impresionat din nou. Daca exista pasiune se pot face lucruri deosebite. Interiorul este decorat modern si rustic in acelasi timp, intr-o imbinare perfecta.
Aici am servit la masa o deosebita ciorba radauteana pe langa alte bunatati. Printre altele ne-am hidratat si cu bere. La un moment dat, pe parcursul turei, ne-am propus sa bem cate una la fiecare suta de kilometri incheiata. Eu nu prea am reusit sa tin pasul si am cam ramas in urma :).
In finalul zilei facem o plimbare in jurul manastirii Sucevita.
No comments:
Post a Comment