Data: 30 Sep 2012
Ruta: [Podu Dambovitei - Rucar - Campulung - Leresti - M-tii Iezer (Lacul Rausor - M. Portareasa - Vf Iezerul Mic - Crucea Ateneului - M. Vacarea - Cabana Voina - Lacul Rausor) - Leresti - Campulung - Rucar - Podu Dambovitei]
Distanta: 119km
Ascensiune: 2685m
Interval altitudine: 1732m (627m-2359m)
De mult am auzit de maretia Muntilor Iezer-Papusa insa pana acum nu am reusit sa ajung in zona. Desi de la distanta par doar niste dealuri, in realitate nu este chiar asa deoarece se ajunge la altitudini de peste 2400m. La acest final de Septembrie vremea tine cu noi asa ca ne organizam pentru o tura serioasa de mountainbike. Ne-am propus sa facem pe biciclete intreaga creasta principala a muntilor. Trebuie sa recunosc ca am cam subestimat dificultatea turei si am lungit traseul si cu ceva sosea. In plus ziua este cam scurta in perioada asta si sansele sa ne prinda noaptea la peste 2000m sunt mari. Din mers am modificat traseul si in loc de creasta principala am facut doar Iezerul Mic urmand sa coboram pe Muntele Vacarea pana la Cabana Voina. Numele de Iezerul Mic te-ar putea induce in eroare pentru ca altitudinea la care se ajunge nu e chiar mica, varful fiind situat la peste 2300m. Asa ca am scurtat putin tura pe munte si am lungit-o cu ceva mai mult asfalt.
Bucla pe care am parcurs-o pe Muntii Iezer iti ofera peisaje deosebite si este ciclabila 100% pentru cei cu conditie fizica foarte buna. Pentru cei mai putin antrenati este un bun prilej de testat limitele :). Recomand traseul din toate punctele de vedere: ai catarare fara sfarsit, ai o priveliste superba de sus asupra muntilor din jur, si ai coborari abrupte si tehnice. Tot ce-ti poate lipsi acolo sus e apa daca pleci fara prea mari rezerve la tine. In plus bolovanii iti testeaza rezistenta atat la urcare cat si la coborare.
Noi ne-am adunat in Podu Dambovitei, 7 ciclisti din Brasov si Sf Gheorghe, urmand sa facem jonctiunea cu inca 3 ciclisti din Brasov si Campulung la Barajul Rausor de unde incepe adevarata ascensiune in Muntii Iezer.
Bucla pe care am parcurs-o pe Muntii Iezer iti ofera peisaje deosebite si este ciclabila 100% pentru cei cu conditie fizica foarte buna. Pentru cei mai putin antrenati este un bun prilej de testat limitele :). Recomand traseul din toate punctele de vedere: ai catarare fara sfarsit, ai o priveliste superba de sus asupra muntilor din jur, si ai coborari abrupte si tehnice. Tot ce-ti poate lipsi acolo sus e apa daca pleci fara prea mari rezerve la tine. In plus bolovanii iti testeaza rezistenta atat la urcare cat si la coborare.
Noi ne-am adunat in Podu Dambovitei, 7 ciclisti din Brasov si Sf Gheorghe, urmand sa facem jonctiunea cu inca 3 ciclisti din Brasov si Campulung la Barajul Rausor de unde incepe adevarata ascensiune in Muntii Iezer.
Ne-am trezit de dimineata chiar inainte de ora 6 pentru a ajunge cat mai repede in Podu Dambovitei. Stim ca este o tura lunga si grea iar ziua la final de Septembrie este destul de scurta. Am reusit sa plecam in jur de ora 8:30, nu inainte sa-l ajutam pe Rares sa rezolve problema cu una dintre franele pe disc care nu functiona corect si-l cam stresa pe prietenul nostru :).
De aici urma sa parcurgem pe sosea drumul pana la Campulung trecand prin Rucar si peste doua catarari destul de scurte. Prima catarare inainte de Rucar are 2km iar a doua spre Mausoleul Mateias are 6km si o panta destul de lina. Dimineata este rece insa ne incalzim rapid pe primele catarari ale traseului.
In curand iese soarele si se poate merge fara probleme in pantaloni scurti. Ne apropiem rapid de Mausoleul Mateias. De acolo vom cobora pana in Campulung.
Celebrul chiosc de la mausoleu ne asteapta, la fel si multimea de caini care s-au aciuat pe aici. Opresc multe masini la mausoleu si lumea cu suflet mare ii hraneste pe acesti catei. Nu am reusit sa-i numar dar peste 10 erau sigur. Evident ca si noi i-am servit cu ce aveam pe la noi. In semn de multumire ne-au alergat vreo cateva sute de metrii la plecare. Probabil s-au gandit ca suntem in intarziere si ne-au ajutat un pic sa marim ritmul.
Dupa Campulung contiuam spre Nord prin Leresti. Aici mergem grupat si nu fortam. Stim ca vom avea mult de urcat astazi pe munte si trebuie sa ne pastram energia.
Dupa Leresti urmeaza o noua catarare pana pe Barajul Rausor unde facem jonctiunea cu ceilalti ciclisti. Avem o priveliste deosebita si o vreme pe masura, stabila iar temperaturile peste media acestei date. Am facut pana aici in jur de 35km de sosea, insa de aici incep dificultatile turei.
De la baraj plecam mai departe in pluton de 10 ciclisti insa nici unul dintre noi nu a mai urcat pe acest munte cu bicicleta. Ne-a luat foarte mult sa ajungem pe creasta. Au fost si pauze destul de multe pentru poze si odihna insa si fara aceste pauze tot nu ne-am fi incadrat in timp pentru traseul de creasta care ne-ar fi dus pe Vf Papusa. Toti cei prezenti la aceasta tura au avut o conditie fizica foarte buna. Ideal ar fi fost sa plecam de la Mausoleul Mateias astfel am fi scurtat traseul pe sosea si am fi avut timp mai mult pentru creasta Muntiilor Iezer.
De la barajul Rausor am mers spre stanga peste baraj si apoi pe Valea Rausorului situata intre Muntele Portareasa si Muntele Vacarea. Se merge mai intai pe o valea larga cu ascensiune usoara. Valea se ingusteaza apoi si apar primele gaturi de catarare.
Rulam grupat prin padure la adapostul umbrei pe un drum forestier destul de bun si dupa o bucata buna de pedalat iesim in golul alpin.
De aici urcam in continuare pe un drum bine conturat. Pantele nu sunt mari, nu depasesc 7-10% insa cu cat ajungem mai sus drumul este tot mai bolovanos. Pe mine personal m-au stors de toata energia acesti bolovani, pana sus. Am mers cu presiune prea mare in anvelope si rulajul nu a fost prea stralucit.
Peisajele sunt frumoase, vremea calda si timpul trece repede mai ales cand este multa lume si discutiile se intind.
Grupul a mers destul de compact in cea mai mare parte a traseului. Este important ca la o tura lunga si grea oamenii sa fie de valori apropiate.
La sfarsit de Septembrie mai sunt inca turme de oi pe munte, evident nici cainii nu lipsesc insa sunt destul de pasnici.
Dar suntem rasplatiti cu o panorama deosebita. Se vad Muntii Bucegi, Piatra Craiului, Leaota si Muntii Fagaras in toata splendoarea lor. Se vede toata creasta Fagarasului.
Luati de val dupa ascensiunea pe Vf Iezerul Mic si privelistile deobite ratam putin traseul si in loc sa luam traseul de creasta pe Muntii Iezer coboram spre Crucea Ateneului.
De aici avem de ales intre a ne intoarce si a continua pe creasta Muntilor Iezer sau sa coboram pe Muntele Vacarea. Ne dam seama ca am facut 5 ore de la barajul Rausor pana aici cu pauze, si nu avem nici o sansa sa ajungem pe Vf Papusa pana se insareaza. Decidem sa coboram spre Cabana Voina pe Muntele Vacarea. Trei dintre noi continua pe creasta. Ei au masina la baraj si isi permit sa mai ramana pe munte. Noi trebuie sa coboram pentru ca de la baraj mai avem de parcurs inca 35km de sosea. In apropiere se zareste Lacul Iezer si in departare creasta Muntilor Iezer pe care ar fi trebuit sa o parcurgem pentru a ajunge pe Vf Papusa.
Intre timp cei trei curajosi au continuat pe creasta si aici probabil sunt pe cel mai inalt varf din Iezer, Vf Rosu 2469m.
Coborarea pe Muntele Vacarea este dura din cauza pietrelor si a anvelopelor prea tari, insa este spectaculoasa si ciclabila 100%.
Este pacat sa ramana asa ceva in urma defrisarilor si probabil ca nimeni nu este tras la raspundere pentru asta. Am vazut in Austria de exemplu ca fiecare crenguta era luata din padure dupa taieri de copaci. Si probabil zona ar fi fost deja impadurita cu arbori tineri daca eram intr-o tara care stie sa-si pastreze resursele.
A urmat o coborare tehnica prin padure pana la Cabana Voina si de aici o sosea de foarte buna calitate pe care ne-am alergat ca bezmeticii pana in Leresti. Evident tot Rares a fost capul rautatilor care a marit ritmul destul de mult. In Leresti ne-am oprit pentru o masa copioasa la o alimentara pentru ca baietii erau cam flamanzi. Apoi am continuat pe sosea pana in Campulung si dupa aceea am urcat inapoi spre Mausoleul Mateias. De aici a mai urmat doar o coborare un plat si o ultima catarare din Rucar spre Podu Dambovitei unde am ajuns chiar la apusul soarelui.
Cu toate ca am schimbat planul din mers si nu am parcurs creasta in
intregime, a iesit o super tura, pentru mine fiind cea mai tare de anul
asta. Oricum urmeaza sa revin pe acest munte pentru creasta principala ;). Doar o remarca vreau sa mai fac, toti baietii au fost de nota 10. In tura am avut si cameramani cu noi. Las imaginile sa vorbeasca.
