Pentru 2014 am pus la punct, impreuna cu baietii pasionati de bicicleta din Brasov, o tura de o saptamana in Alpi. Ideea era simpla, mergem cu masinile pana la fata locului si cazarea va fi in camping in apropierea traseelor pe care vrem sa le facem. In rest vor fi multe, multe ore de pedalat. Planul este destul de ambitios si pregatirea trebuie sa fie pe masura pentru a putea termina turele pe care le-am desenat noi pe harta. In plus perioada in care putem toti sa intram in concediu este in luna Iunie, luna in care vremea este destul de pretentioasa, iar drumurile alpine aflate la mare inaltime doar ce sunt curatate de zapada. Speram ca vremea sa fie de partea noastra si noi sa facem fata din punct de vedere fizic.
Prima noastra destinatie este regiunea Salzburg din Austria. Plecam cu trei masini si avem in fata o lunga zi de condus. Drumul decurge fara probleme. Ionut si Cata impreuna cu sotiile, Sorin, Adi, Nutu cu familia si eu ajungem in primul camping unde ne intalnim si cu Clau care vine din Germania. Este deja seara si toata lumea este obosita asa ca nu prea mai facem mare lucru, intindem corturile cu ceva peripetii cu unul din ele, care e nou, si piesele nu prea se leaga cum trebuie. In timp ce Clau monteaza bicicleta piesa cu piesa, noi bem o bere si urmarim cum se lasa noaptea peste muntele pe care vom urca a doua zi. Din cand in cand mai ploua marunt si prognoza pentru maine nu pare prea promitatoare.
Ziua 1 - Grossglockner
Data: 15 Jun 2014Ruta: [Grossglockner]
Distanta: 100km
Timp: 5h 57'
Ascensiune: 3675m
Dimineata vine cu vreme frumoasa si noi punem la punct ultimele pregatiri pentru a ataca soseaua alpina construita pe vechiul drum al romanilor peste Alpi, de la Nord la Sud. Campingul Lampenhäusl, in care ne-am cazat, este situat chiar la baza catararii pe Glossglockner High Alpine Road.
Plecam din camping un pic dezorganizati, dar avem timp sa ne regrupam pe
traseu. Dupa un scurt rulaj pe vale, ce ne permite sa ne incalzim, dam
piept cu primele pante de peste 10%. Si nu este vorba de cateva
zeci sau sute de metri, soseaua o tine tot asa kilometri intregi, pana
ajungem la punctul de taxare. Pentru a trece pe aici cu masina sau
motocicleta nu este deloc ieftin, pentru un autoturism se platesc 34€, in schimb pentru bicicleta nu este nici
o taxa. Oricum pentru banii dati, beneficiezi de o sosea foarte bine intretinuta si in plus ai acces la diverse
obiective turistice ce pot fi vizitate pe traseu. Exista inclusiv un
muzeu auto situat chiar la punctul de belvedere Kaiser Franz Josefs. Tot aici sunt parcari pe nivele pentru masini, parcare speciala pentru motociclete sau caravane.
Dar sa revenim la aventura noastra. Plecam de la punctul de taxare si pentru multi km impingem din greu in pedale pe pantele dure ale catararii. Ajung impreuna cu Ionut intr-un prim pas la 2400m alt, unde inghetam un pic pana ajunge si masina cu hainele noastre. Apoi pe scurta coborare care urmeaza ma simt ca in congelator si ma bucur nespus cand drumul incepe din nou sa urce pentru ca ma pot incalzi. Dupa alti cativa km, ajungem in punctul maxim al drumului la tunelul situat la 2507m alt, tunel ce ne trece in partea sudica a muntelui. Ne aflam aici in punctul denumit Hector, ce reprezinta granita intre regiunile Salzbug si Carinthia. Pe Sud, este mult mai cald, si asta ma linisteste pentru ca avem o lunga coborare in fata. Tot aici dupa tunel il ajungem si pe Claudiu, care a plecat mai devreme din camping, Claudiu mergand in tura cu un mountainbike.
Coboram pana la aproximativ 1900m alt, unde este o ramificatie de drumuri, cu un mic sens giratoriu, din care unul coboara in continuare spre localitatea Heiligenblut. Noi o luam in dreapta si incepem din nou sa urcam spre punctul de belvedere Kaiser Franz Josefs ce se afla sub cel mai inalt varf din Austria, Grossglockner, situat la 3798m alt. Vom avea de urcat din nou pana spre 2400m alt si apoi de parcurs inapoi tot drumul. Imi fac ceva probleme pentru ca deja ma simt obosit si pedalele se invart mai greu. Vantul bate din fata pe anumite zone si asta stoarce cam toata energia pe care o mai am.
Ajungem si la punctul de belvedere unde admiram varful, ghetarul si marmotele de pe marginea drumului. Vremea este superba, este cald si vizibilitatea este foarte buna. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost daca ar fi plouat. Avem timp pentru a ne zgai prin magazinele de suveniruri sau sa stam intinsi la soare pe banca. Dupa o lunga pauza, plecam inapoi spre camping, mai intai la vale apoi iar la deal spre tunel unde surprinzator incepe sa fulguiasca putin.
Pntru ca inca avem timp suficient decidem sa urcam si la un alt punct de belvedere Edelweiss Spitze situal la 2571m alt, ceva mai sus decat cel mai inalt varf din Romania. Drumul este de asemenea abrupt, are in jur de 2km si este acoperit de pavate. Are un farmec aparte iar sus tot varful este amenajat in intregime, nici un cm patrat nu a ramas neatins de mana omului. Este greu de ajuns aici, dar satisfactia este maxima odata ce esti sus. Ionut n-ar mai fi urcat dar vazandu-ne pe noi plecand unu cate unu spre Edelweiss Spitze nu prea a avut de ales. Probabil a venit si el dupa noi propunand-usi sa-mi intepe rotile la noapte :). Toti suntem obositi dar ce mai conteaza inca un pic de efort. Si daca tot am mers o mie de km cu masina pana aici, merita sa profitam de toate drumurile din zona, mai ales ca si vremea tine cu noi. Urmeaza sesiunea de poze si apoi cu toate hainele pe noi, plecam spre camping, pe o lunga coborare pe care o savuram la maxim dupa atatea ore de impins in pedale la deal.
Pregatiri in camping pentru tura pe Grossglockner
Zona de taxare
Antrenament de forta pe Grossglockner
Serpuind spre varf
Sosea de vis
Infrastructura austriaca
Intrand in ceata alaturi de bikerii germani
Tremurand in ceata si frig
Tunelul spre vremea calda din Sud
Luminita
In Sud
Ionut, Adi, Sorin, Cata
Parcare alpina
3798m alt
Marmota cersetoare
Inapoi spre camping
Din nou spre tunel
Ultimul asalt spre 2571m
Vreme buna in Alpi
Ziua 2 - Kitzbuhel Horn
Data: 16 Jun 2014Ruta: [Kitzbuhel - Kitzbuhel Horn (r)]
Distanta: 20km
Timp: 1h 46'
Ascensiune: 1253m
O cadenta de 50rpm si o viteza medie de 11.7km/h care include si coborarea de pe munte, cam astea sunt datele tehnice ale turei de azi. Nu ma laud ca as fi un ciclist foarte bun, dar cadenta mea este in general undeva intre 85 si 90 rpm. Iar pe muntele asta am muncit din greu sa ajung sus cu toate ca am un raport bun la bicicleta pentru urcare 34-28. Sunt doar 10km de catarare dar suferinta este maxima, simti fiecare pedala pe care o dai. Bine, unii sunt fani ai acestor pante de peste 10% si parca doar pentru ei a fost creat acest drum pentru ca este cel mai abrupt din cate am vazut eu pana acum. Dupa calculele mele pe cei 10km de urcare panta medie este in jur de 12.5%.
Astazi trebuie sa ajungem intr-un camping din Innsbruck, deci este o zi de tranzitie si drumul cu masina fiind destul de scurt, avem timp pentru celebra catarare pe Kitzbuhel Horn. Destul de greu a fost cu gasirea locului de parcare pentru masini jos in Kitzbuhel. Dupa ce ne-am tot invartit mai bine de o ora prin oras, am lasat masinile undeva la baza catararii sperand ca le vom gasi tot acolo si fara vreo amenda in geam. Ne-am echipat si am pornit spre varf pe rand. Fiecare a cam suferit pe cont propriu, oricum nu aveam cum sa ne ajutam intre noi la asa pante.
M-am mai oprit din cand in cand pentru poze sau doar pentru a admira privestile din jur. Masini trec destul de rar, fiind si un drum cu taxa. Spre final se ajunge intr-o zona ceva mai plata unde este o parcare pentru masini si o cabana. De aici mai sus se poate urca doar cu telecabina sau pe jos. Dupa o bariera incepe un drum ingust de aprovizionare dar asfaltat. Pantele cele mai mari sunt de aici in sus pana la releul din varful muntelui. Este greu dar merita urcat pana sus si daca vremea este buna, asa cum am prins-o noi, din varf ai o panorama superba de jur imprejur.
Dupa o regrupare pe varf, coboram la cabana unde servim cate ceva la preturi de Austia, apoi coboram la masini, pentru a ne continua drumul spre Innsbruck, unde ne vom caza in Camping Kranebitterhof.
In departare piramida Kitzbuhel Horn
Primele pante printre cladiri de vis
Start pentru cei ce vor sa intre in clasamentul catararii
Antrenament de forta
Fotograful Claudiu in actiune
Pantele maxime si bicicleta rapusa
Austria si vaile largi dintre masivele muntoase ale Alpilor
Regrupare pe varf
Privind spre releu de la cabana
Frane incinse spre oras
Sorin pe Kitzbuhel
Spre Innsruck pe largile vai dintre munti
Ziua 3 - Oetztaler
Data: 17 Jun 2014Ruta: [Innsbruck - Brenner - Vipiteno - Jaufenpass - St Leonhard - Timmelsjoch - Oetz - Telfs]
Distanta: 206km
Timp: 10h 49'
Ascensiune: 4024m
A sosit si ziua cea mare. Astazi avem in plan etapa regina, de peste
200km si peste 5000m de urcat insumand cele patru catarari de pe traseu.
Vrem de fapt sa facem traseul concursului Oetztaler Radmarathon ce aduna in fiecare an cateva
mii de concurenti la start. Diferenta este ca noi incercam sa facem
bucla plecand din Innsbruck in loc de Solden. Astazi mergem in formatie
de patru: Adi, Sorin, Ionut si cu mine. Claudiu va face o tura mai
scurta spre Ghetarul Stubai iar ceilalti vor vizita orasul.
Ne trezim devreme inainte de sase si dupa micul dejun suntem pregatiti de plecare. Facem poza de grup la start, apoi plecam. Traversam orasul Innsbruck intr-o dimineata destul de linistita apoi traversam raul Inn pentru a o lua spre Sud spre Italia. Mergem paralel cu autostrada pe o vale ce urca usor pentru cateva zeci de km. Ma zgaiesc din cand in cand la frumoasele case pictate din localitatile prin care trecem. Ajungem in cele din urma la granita in localitatea Brenner unde oprim pentru o scurta masa.
De aici coboram pana in Vipiteno. Suntem undeva la 900m alt si avem in fata o catarare de peste 1000m diferenta de nivel. Mai dam jos din haine, ca deja este destul de cald si incepem a doua urcare. Adi dispare in fata desi este cel mai putin antrenat dintre noi. Surprinzator se descurca cel mai bine pe urcari. Nu dupa mult timp raman singur si intr-un ritm constant urc km dupa km. Este o urcare relativ usoara ca panta si constanta mai intai prin padure si apoi in gol alpin. Spre final il ajung pe Adi din urma. Ajung sus in Jaufenpass la 2094m unde este destul de frig. Avem noroc cu o mica cabanuta unde ne incalzim si ne delectam cu un 'apfelstrudel', nu foarte proaspat dar delicios la cat de flamanzi suntem noi si un ceai cald.
De aici urmeaza o lunga coborare pana in superba localitate St. Leonhard, inconjurata complet de munti. Suntem in fata celei mai lungi catarari de astazi spre Pasul Timmelsjoch sau cum spun italienii, Passo del Rombo. Este situat la 2474m alt si noi avem de urcat in jur de 1800m diferenta de nivel plecand din St. Leonhard. Nu am intalnit multi ciclisti pe urcare insa cei care ma depaseau erau destul de bine pregatiti si nu pareau sa depuna prea mult efort. Pot spune ca eu am subestimat complet dificultatea acestei catarari. Daca pe primele doua treimi m-am simtit bine, apoi a inceput chinul, rezerve de energie tot mai mici desi ma alimentam constant. Vazand cum serpuieste drumul deasupra mea, pasul parea tot mai departe. Incredibil ce drumuri au construit oamenii in zonele astea. Spre final parca si panta se marea si daca era ceva mai cald m-as fi intins pe sosea sa-mi trag sufletul. Oricum m-am oprit fiind aproape epuizat complet si ultimii km erau fara sfarsit, pedalele mele invartindu-se in reluare. Sus ne asteapta un tunel ce ne duce in partea cealalta unde este ceva mai cald si incet incet imi revin. Dupa o lunga sesiune de poze si de admirat muntii din jur ne pregatim de coborare. Langa noi un grup de ciclist nemti sunt in pantaloni scurti in timp ce noi avem cam toate hainele pe noi. Urmeaza din nou o lunga coborare mai intai printre zapezi la temperaturi mici. Aici se prind viteze foarte mari daca ai curajul sa lasi franele libere. Eu am sarit de 80km/h cu vant ce batea oarecum din fata. Coborarea este intrerupta de un nou urcus pana la granita, unde intram inapoi in Austria.
Pana in Solden timpul trece repede si placut. Aici ne realimentam si plecam mai departe fiind deja tarziu, Rulam pe o lunga vale unde de mult nu mai e soare. Ajungem in localitatea Oetz si realizam ca nu avem nici timp nici energie pentru a patra catarare spre Pasul Kuhtai situat la 2017m alt. Din fericire avem o varianta de backup pe plat ce inconjoara muntele si merge pe vale pana in Innsbruck. Mai avem mult de pedalat in timp ce soarele apune. Ajungem in localitatea Telfs si de aici ar mai fi 30km pana in camping. Din cauza unei incheieturi de la mana ca incepe sa ma doara rau cand tin mana pe ghidon sunt nevoit sa ma opresc. Raman in Telfs alaturi de Ionut si Sorin in timp ce Adi continua singur pana in Innsbruck. Noi suntem preluati de Cata care vine cu masina dupa noi.
A fost o lunga zi de pedalat, inceputa inainte de rasarit si terminata dupa apus, printr-un decor nou si fascinant pentru noi si cu siguranta, dupa aventura de azi, imi doresc sa revin in Alpi.
Ne trezim devreme inainte de sase si dupa micul dejun suntem pregatiti de plecare. Facem poza de grup la start, apoi plecam. Traversam orasul Innsbruck intr-o dimineata destul de linistita apoi traversam raul Inn pentru a o lua spre Sud spre Italia. Mergem paralel cu autostrada pe o vale ce urca usor pentru cateva zeci de km. Ma zgaiesc din cand in cand la frumoasele case pictate din localitatile prin care trecem. Ajungem in cele din urma la granita in localitatea Brenner unde oprim pentru o scurta masa.
De aici coboram pana in Vipiteno. Suntem undeva la 900m alt si avem in fata o catarare de peste 1000m diferenta de nivel. Mai dam jos din haine, ca deja este destul de cald si incepem a doua urcare. Adi dispare in fata desi este cel mai putin antrenat dintre noi. Surprinzator se descurca cel mai bine pe urcari. Nu dupa mult timp raman singur si intr-un ritm constant urc km dupa km. Este o urcare relativ usoara ca panta si constanta mai intai prin padure si apoi in gol alpin. Spre final il ajung pe Adi din urma. Ajung sus in Jaufenpass la 2094m unde este destul de frig. Avem noroc cu o mica cabanuta unde ne incalzim si ne delectam cu un 'apfelstrudel', nu foarte proaspat dar delicios la cat de flamanzi suntem noi si un ceai cald.
De aici urmeaza o lunga coborare pana in superba localitate St. Leonhard, inconjurata complet de munti. Suntem in fata celei mai lungi catarari de astazi spre Pasul Timmelsjoch sau cum spun italienii, Passo del Rombo. Este situat la 2474m alt si noi avem de urcat in jur de 1800m diferenta de nivel plecand din St. Leonhard. Nu am intalnit multi ciclisti pe urcare insa cei care ma depaseau erau destul de bine pregatiti si nu pareau sa depuna prea mult efort. Pot spune ca eu am subestimat complet dificultatea acestei catarari. Daca pe primele doua treimi m-am simtit bine, apoi a inceput chinul, rezerve de energie tot mai mici desi ma alimentam constant. Vazand cum serpuieste drumul deasupra mea, pasul parea tot mai departe. Incredibil ce drumuri au construit oamenii in zonele astea. Spre final parca si panta se marea si daca era ceva mai cald m-as fi intins pe sosea sa-mi trag sufletul. Oricum m-am oprit fiind aproape epuizat complet si ultimii km erau fara sfarsit, pedalele mele invartindu-se in reluare. Sus ne asteapta un tunel ce ne duce in partea cealalta unde este ceva mai cald si incet incet imi revin. Dupa o lunga sesiune de poze si de admirat muntii din jur ne pregatim de coborare. Langa noi un grup de ciclist nemti sunt in pantaloni scurti in timp ce noi avem cam toate hainele pe noi. Urmeaza din nou o lunga coborare mai intai printre zapezi la temperaturi mici. Aici se prind viteze foarte mari daca ai curajul sa lasi franele libere. Eu am sarit de 80km/h cu vant ce batea oarecum din fata. Coborarea este intrerupta de un nou urcus pana la granita, unde intram inapoi in Austria.
Pana in Solden timpul trece repede si placut. Aici ne realimentam si plecam mai departe fiind deja tarziu, Rulam pe o lunga vale unde de mult nu mai e soare. Ajungem in localitatea Oetz si realizam ca nu avem nici timp nici energie pentru a patra catarare spre Pasul Kuhtai situat la 2017m alt. Din fericire avem o varianta de backup pe plat ce inconjoara muntele si merge pe vale pana in Innsbruck. Mai avem mult de pedalat in timp ce soarele apune. Ajungem in localitatea Telfs si de aici ar mai fi 30km pana in camping. Din cauza unei incheieturi de la mana ca incepe sa ma doara rau cand tin mana pe ghidon sunt nevoit sa ma opresc. Raman in Telfs alaturi de Ionut si Sorin in timp ce Adi continua singur pana in Innsbruck. Noi suntem preluati de Cata care vine cu masina dupa noi.
A fost o lunga zi de pedalat, inceputa inainte de rasarit si terminata dupa apus, printr-un decor nou si fascinant pentru noi si cu siguranta, dupa aventura de azi, imi doresc sa revin in Alpi.
Cu ochii umflati de somn inainte de tura
Rasarit in Innsbruck
Deasupra autostrazii
Sub autostrada
Lasand Innsbruck-ul in urma
Orasel austriac
Spre Italia
Autostrada serpuind pe munte
Peisaj de vara timpurie
Claudiu spre ghetar
In vizita prin Innsbruck
Brenner
Inainte de catararea pe Jaufenpass
Ionut cu avant pe catarare
Adi spre Jaufenpass
Peisaj montan in Alpi
Adi pregatit de coborare
Ionut interesat de manusile lui Adi ;)
Din balcon spre St. Leonhard
Soare
Inaintand spre Pasul Timmelsjoch
No comment
Ultimele serpentine spre Timmelsjoch sunt departe
Serpentina
Privind in urma
Sorin aproape de final
Tunel brut
Cata si Adi
Sorin si Ionut
In viteza maxima la vale
Ce buna e mancarea dupa 150km prin munti
Soldati
Lasand in urma muntii
Luati de masina de asistenta
Adi victorios in camping
Ajunsi la destinatie cu masina. Multumim Cata!
Innsbruck
Este din nou dimineata si ma simt destul de bine refacut dupa lunga tura de ieri. Pare ca si incheietura maine si-a revenit aproape complet. Oricum astazi nu avem zi de bicicleta, astazi ne vom muta din Innsbruck in Italia la Pratto Allo Stelvio si asta pentru ca maine vrem sa atacam cel inalt pas din Europa, Stelvio.
Dar inainte de a pleca din camping ne decidem sa vizitam si centrul orasului. Innsbruck este un oras mic in vestul Austriei si este capitala regiunii Tirol. Orasul este situat pe o vale strabatuta de raul Inn si este inconjurat de munti.
Din Innsbruck plecam cu masinile spre noua destinatie din Italia. Drumul este destul de monoton mai intai pe autostrada apoi pe drumuri secundare. Spre final avem si un obiectiv turistic interesant, Lago di Resia, un lac artificial creat peste cateva localitati care acum se afla sub apa. Turla unei biserici se vede inca iesind din apa, destul de asemanator cu ceea ce avem noi la Bezid langa Sangiorgiu de Padure.
Campingul in care ne cazam, Kiefernhain, este ceva mai scump dar are toate facilitatile inclusiv o piscina.
Raul Inn
Innsbruck
Cladiri pictate
In centru
Orasul vechi
Cata, Sorin, Adi, Clau la Lago di Resia
Livezi la baza muntelui
Drumuri de tara
Studiind traseul de maine
Ziua 4 - Stelvio
Data: 19 Jun 2014Ruta: [Prato Allo Stelvio - Passo Stelvio - Bormio - Foscagno Pass - Passo d'Eira - Livigno - Lago di Livigno - Offen Pass - Santa Maria - Prato Allo Stelvio]
Distanta: 141km
Timp: 7h 29'
Ascensiune: 3560m
Poate dintre noi toti, Adi este cel mai entuziasmat de tura de azi. Cred ca pentru el Stelvio reprezinta ceva special. Cu luni bune inainte de excursie, a fost suficient sa-i amintesc ca am inclus si Stelvio printre catararile din Alpi pe care vrem sa le facem si asta l-a determinat sa vina cu noi. Pana la urma Adi era asa de entuziat incat, dupa ce a pornit spre Stelvio, s-a tot intors la camping de cateva ori uitandu-si diverse lucruri ;).
Astazi cerul este innorat, dar inca nu ploua. In Pasul Stelvio se poate ajunge pe trei drumuri. Noi urcam din Prato Allo Stelvio. Cea mai mare parte a catararii am parcurs-o singur. Este deosebit sa parcurgi un traseu pentru prima data. Totul este nou si sunt atat de multe de vazut din saua bicicletei, mai ales ca viteza este mica. Cunosc anumite pasaje din poze, insa realitatea este mult mai frumoasa. La un moment dat incepe sa ploua. Asta ma mai trezeste la realitate. Soseaua este destul de animata. Tot felul de vehicole trec pe langa mine, automobile de epoca decapotabile, motociclete si chiar cateva tractoare care vin de la o reuniune din oraselul de jos.
Ajung la celebrele serpentine din partea superioara. Stiu ca nu mai e mult pana sus, ploaia s-a oprit, maresc un pic ritmul fiind curios sa vad cat mai repede ce e in varf. Sus a agitatie mare, multa lume tarabe cu suveniruri, cabane, restaurante, masini si multi biciclisti care vin din toate partile. Dupa atatea pedale date la deal sunt cam flamand asa ca ma infig direct la un wurst cald ce mi se pare delicios in conditiile date. Fac un compromis si cu 5€ cumpar primul magnet din viata mea. Sunt chiar incantat de achizitie si frigiderul meu va face cunostinta cu primul magnet ;).
Ne regrupam toti in pas, baietii isi fac poze pe un podium simbolic ce este pus undeva in zona, vremea este buna si timpul trece repede. De aici ne vom desparti pentru ca eu vreau sa fac o bucla ceva mai mare. Claudiu si Sorin vor cobora direct spre localitatea Santa Maria in Elvetia iar de acolo se vor intoarce in camping. Adi si Ionut vor cobora pe alt drum pana in localitatea Bormio urmand ca de acolo sa urca inapoi in pas si apoi o vor lua pe drumul spre Santa Maria.
Eu depind de un autobuz ce traverseaza un tunel, accesul pe bicicleta nefiind permis in tunelul respectiv, iar ultima cursa se face la ora 3:30 din cate am inteles. Asa ca trebuie sa ma grabesc, si plec primul din Pasul Stelvio in directia Bormio. Coborarea este superba, drumul nu mai este in stare perfecta asa ca in Austria dar este ok, insa peisajele si felul in care serpuieste soseaua pe munte ma fascineaza cu adevarat. Ma grabesc dar nu pot sa nu ma opresc pentru poze.
Inainte de Bormio o iau in dreapta spre Foscagno Pass, pas spre care am de urcat in jur de 1000m diferenta de nivel pe o panta destul de linistita si constanta. Ma gandesc cat de norocosi sunt cei care locuiesc in zonele astea, inconjurati de asemenea munti din toate partile. Urmeaza o scurta coborare si din nou catarare pana in Passo d'Eira si apoi coborare pe langa zeci de motociclisti pana in localitatea Livigno situata la 2000m alt. Valea in care se afla aceasta localitate este atat de larga si de plata incat iti da impresia ca te afli la campie. De aici nu mai e mult pana la tunel insa si timpul e scurt si trag tare pe langa Lago di Livigno.
Ajung la tunelul Munt la Schera. Tot aici este si granita cu Elvetia. Autobuzul pentru biciclisti soseste cu 5' dupa mine. Fac cunostinta cu un ciclist italian simpatic ceva mai in varsta dar foarte pasionat de sportul cu pedale. Alaturi de noi se mai urca in autobuz si o ciclista de nationalitate elvetiana sau germana, ce pare destul de profesionista. Tunelul este ingust, doar o banda de masina, si destul de lung, dar in ceteva minute suntem in partea cealalta si iata-ma pentru prima data in Elvetia.
De aici lucrurile devin destul de simple, mai am in fata doar un pas si apoi multa coborare spre camping si am tot restul zilei la dispozitie. Merg alaturi de ciclistul italian si cu toate ca eu vorbesc engleza si el doar italiana ne intelegem cat de cat. Nu am parcurs decat un scurt traseu in Elvetia insa totul pare impecabil, chiar si piulitele cu care sunt prinse balustradele de protectie ale drumului sunt noi si stralucesc. Ajungem in Ofenpass destul de repede. Am ramas fara apa si ma opresc sa cumpar o sticla la un chiosc. Pretul este cam piperat dar nu am de ales. Apoi pe coborare il pierd pe simpaticul ciclist italian care cobora ca o ghiulea.
Ajung in localitatea Santa Maria de unde incepe a treia varianta pe care se poate urca in Pasul Stelvio. Imi trece un gand prin minte ca as putea sa urc insa ma linistesc si voi continua direct spre camping. Am avut oricum o tura superba azi trebuie sa ma multumesc cu atat. In plus fac regruparea cu Ionut si Adi care au coborat tot in Santa Maria si impretuna ne continuam drumul spre camping.
Probabil cel cre locuieste in aceasta casa este un personaj foarte interesant
Prin ploaie spre varf
Cu tractorul pe Stelvio
Cerul se insenineaza
Serpentine
Selfie cu celebrele serpentine
Marmota vegheaza la soseaua alpina
Serpentine lasate in urma
2760m alt
Agitatie
Adi, Sorin si Ionut pe podiumul Stelvio
Taramul zapezilor
Spre Bormio
No comment
Urcand spre Foscagno Pass
Trecand probabil o granita fara paza
Case elvetiene
Livigno si imensul platou din jur
Spre tunel
Lago di Livigno
Doar cu autobuzul
Au si ele nevoie de o pauza
Elvetia
Italianul
Santa Maria
Agricultura moderna
Spre camping in Italia
Ziua 5 - Dolomites
Data: 21 Jun 2014Ruta: [Canazei - Passo Sella - Passo Gardena - Passo Campolongo - Arabba - Passo Giau - Passo Falzarego - Passo Valparola - Corvara - Passo Campolongo - Arabba - Passo Pordoi - Canazei]
Distanta: 152km
Timp: 8h 26'
Ascensiune: 4411m
Timpul trece repede cand esti in vacanta si ajungem in fata ultimei provocari. Mai avem doar un traseu de facut. Dupa tura pe Stelvio avem o zi de pauza in care vom muta corturile in localitatea Canazei. In deplasarea noastra cu masina ne oprim si in orasul Bolzano pentru a-l vizita. Apoi plecam mai departe si ne oprim in Camping Miravalle. Si aici avem parte de conditii foarte bune, doar ca in prima noapte a fost cam frig si am regretat ca nu mi-am luat sacul de dormit pentru vreme rece.
Dar noaptea trece si noi ne aflam in Dolomiti, o zona muntoasa din Nord-Estul Italiei, paradisul ciclismului, dupa cum aveam sa aflu pe parcursului zilei. Este ultima tura din scurta noastra vacanta si vremea este de vis si azi, asa cum zicea si Adi despre vreme in cele cinci zile de pedalat, am prins o quinta royala cum se spune in jocul de poker.
Claudiu isi propune pentru azi un traseu ceva mai scurt asa ca el pleca din camping un pic mai tarziu decat noi. Traseul nostru este sub forma de opt si include sapte pasuri din care unul va fi facut de doua ori. Cand am desenat tura m-am inspirat din ruta celebrului concurs din zona, Maratona del Dolomites.
Eu plec impreuna cu Adi, Sorin si Ionut si primul pas pe care-l avem in fata este Passo Sella, situal la 2244m alt. Campingul este situat aproximativ la 1400m alt si pe parcursul intregii zile mai jos de 1300m alt nu am coborat. Practic mai mult sau mai putin ne-am tot plimbat pe zimtii unui fierastrau intre 1400 si 2200m alt.
Adi este din nou in mare forma si ne asteapta in primul pas. Ciclistii aici sunt peste tot, atat pe sosea cat si pe off-road. Dar fiind o atractie turistica bine cunoscuta, pe langa ciclisti sunt si multe masini si moticiclete. Ca peisaj vizual arata foarte bine, dar cand trece pe langa tine un grup de motociclisti si mai esti si pe urcare cam ramai fara oxigen.
Farmecul acestor munti este dat de formatiunile stancoase ce se inalta semete in toate partile. Practic sunt asezate ca intr-o matrice si soseaua strabate zonele mai joase dintre stanci in toate directile. Plecam din Passo Sella si coboram printr-o mare de ciclisti printre care urca spre pas din partea opusa si echipa de ciclism BMC. Nu coboram prea mult ca incepe urmatoarea urcare spre Passo Gardena, situat la 2136m alt. De aici avem in fata o lunga coborare. In paralel cu noi coboara pe off-road o multime de ciclisti aflati intr-un concurs de mountainbike.
Ajungem jos in localitatea Corvara si aici agitatia este maxim. La fel si spre urmatorul pas, Passo Campolongo, avem parte de aglomeratie dar nu va ganditi ca trece vreun camion pe aici. La un moment dat am fost depasit de lunga coloana de masini decapotabile de lux. Apoi coboram in localitatea Arabba si pentru ca deja am muncit cateva ore la pedale ne oprim pentru a mai cumpara ceva mancare. Continuam pe una din putinele zone mai plata ale zilei si pentru ca parea inevitabil la cum circula bikerii pe aici, asist la un mic accident in care o masina franeaza si motociclistul din spate nu mai reuseste sa se opreasca in siguranta, infigandu-se de-a dreptul in spatele masinii. Motociclistul zboara pe sosea, se rostogoleste de cateva ori apoi se scoala si-l aud spunand un 'Scheiße' nervos. Era un tanar neamt mai neexperimentat in ale motoarelor.
Dupa o zona mai valonata urmeaza cea mai grea catarare spre Passo di Giau, situat la 2236m alt. Spre deosebire de celelalte catarari, aici panta este mai dura si media este undeva pe la 10%. Inceputul este mai tare apoi spre final panta devine mai accesibila. Sus dam de o mare de motoare, multa lume, dar e loc pentru toti, suntem pe un platou mare, inconjurati de stanci ce se inata vertical spre cer. Nu petrecem foarte mult timp aici pentru ca desi e soare suntem destul de sus si frigul isi face efectul repede. Urmeaza din nou o super coborare pana nu departe de statiunea de schi Cortina d'Ampezzo, unde noi o luam in partea opusa spre urmatoarea ascensiune.
De data asta avem parte de un urcus prietenos cu o panta mai mica. Pe urcare ma tresesc in fata si Adi ma alearga putin pe ultimii km pana in Passo di Falzarego, situat la 2105m alt. Ajungem amadoi sus storsi de energie dar aici e cald si nu prea mai imi vine sa plec mai departe. Ne regrupam din nou si continuam direct cu o noua catarare, scurta de data aceasta, pana in Passo di Valparola situat la 2168m alt. Aici peisajul este putin diferit de restul zonelor, avand un aspect selenar si din nou datorita vremii insorite, din acest punct inalt putem vedea muntii in ansamblul lor pana departe in zare. Si pentru ca am avut doua catarari legate, nu poate urma decat o lunga coborare pana in localitatea La Villa Stern si apoi spre Corvara, unde incheiem o mare bucla in Dolomiti.
De data asta avem parte de un urcus prietenos cu o panta mai mica. Pe urcare ma tresesc in fata si Adi ma alearga putin pe ultimii km pana in Passo di Falzarego, situat la 2105m alt. Ajungem amadoi sus storsi de energie dar aici e cald si nu prea mai imi vine sa plec mai departe. Ne regrupam din nou si continuam direct cu o noua catarare, scurta de data aceasta, pana in Passo di Valparola situat la 2168m alt. Aici peisajul este putin diferit de restul zonelor, avand un aspect selenar si din nou datorita vremii insorite, din acest punct inalt putem vedea muntii in ansamblul lor pana departe in zare. Si pentru ca am avut doua catarari legate, nu poate urma decat o lunga coborare pana in localitatea La Villa Stern si apoi spre Corvara, unde incheiem o mare bucla in Dolomiti.
Pentru ca este Sambata si destul de tarziu, plec inainte pentru a prinde un magazin deschis in localitatea unde suntem cazati, pentru ca Duminica cam totul este inchis pe aici. Imi cer scuze fata de baieti, ca i-am cam lasat balta si au avut ceva probleme cu orientarea pe coborare. Dupa Corvara urmeaza din nou scurta catarare spre Passo Campolongo si apoi coborarea pana in Arabba. Fiind a doua oara pe aici nu mai pierd vremea si merg intins. In Arabba ma opresc la aceeasi patiserie unde ma realimentez pentru ca in fata am ultima catarare a zilei, care nu este deloc usoara.
Dupa o scurta discutie telefonica cu Adi aflu ca baietii sunt pe drumul cel bun, la doar cativa km in spate. Plec mai departe spre Passo Pordoi ce se afla si el la peste 2000m, mai exact la alt. de 2239m. Ma alerg pe catarare cu alti ciclisti, cu doar cateva opriri pentru poze. Sus ma opresc la un monument construit in cinstea marelui ciclist italian Fausto Coppi, dupa care ma lansez intro coborare nebuna spre Canazei si Campitello di Fassa. Ajung cu bine la magazinul dorit care inca este deschis pentru 15 minute. Pana ma invart pe langa bicicleta in fata magazinului timp de cateva minte, apare si Adi, dornic si el de cateva suveniruri din magazin ;). Daca eu am mers la limita pe coborare, nu vreau sa ma gandesc cum a mers Adi :)). Nu dupa mult timp ne-am intalnit si cu Claudiu, Sorin si Ionut in camping. Toata lumea este vesele si destul de in forma dupa asa o zi grea cu 150km, 4400m de catarare si aproape opt ore si jumatate de impins la pedale. Si pentru ca maine este ziua mea si noi vom fi pe drumul spre casa cam toata ziua, ciocnim un pahar de vin in seara asta cu gandul la muntii pe care i-am strabatut timp de o saptamana.
Dupa o scurta discutie telefonica cu Adi aflu ca baietii sunt pe drumul cel bun, la doar cativa km in spate. Plec mai departe spre Passo Pordoi ce se afla si el la peste 2000m, mai exact la alt. de 2239m. Ma alerg pe catarare cu alti ciclisti, cu doar cateva opriri pentru poze. Sus ma opresc la un monument construit in cinstea marelui ciclist italian Fausto Coppi, dupa care ma lansez intro coborare nebuna spre Canazei si Campitello di Fassa. Ajung cu bine la magazinul dorit care inca este deschis pentru 15 minute. Pana ma invart pe langa bicicleta in fata magazinului timp de cateva minte, apare si Adi, dornic si el de cateva suveniruri din magazin ;). Daca eu am mers la limita pe coborare, nu vreau sa ma gandesc cum a mers Adi :)). Nu dupa mult timp ne-am intalnit si cu Claudiu, Sorin si Ionut in camping. Toata lumea este vesele si destul de in forma dupa asa o zi grea cu 150km, 4400m de catarare si aproape opt ore si jumatate de impins la pedale. Si pentru ca maine este ziua mea si noi vom fi pe drumul spre casa cam toata ziua, ciocnim un pahar de vin in seara asta cu gandul la muntii pe care i-am strabatut timp de o saptamana.
Tractor-cort in camping
Prin Bolzano
Privind spre Dolomiti din Camping Miravalle
Grupul sanitar din camping
Prin localitate
Dimineata, prima pe lista Sella
Furat de peisaj, kilometri trec repede
Passo Sella
Ionut, Adi, Cata, Sorin in forma maxima
Aspirator de priviri
Spre Passo Gardena
Dolomiti
Concurs
Incepand catararea spre Passo Giau
Formatie completa
Adi, Sorin si Ionut
Bicicleta eoliana
Adi si Passo Falzarego
Sorin si Passo Valparola
Coborare spectaculoasa spre Corvara
Pe ultima catarare spre Passo Pordoi
Pe final de catarare, a opta pe ziua de azi
Fausto Coppi
Passo Pordoi
La alimentara
Sunt cinci ture pe care ni le-am propus in aceasta saptamana si am reusit sa le realizam pe toate. Asta se datoreaza si vremii deosebit de bune de care am avut parte. Drumul spre casa a fost fara starsit. Au fost aproape 24 de ore pe care le-am petrecut la volan sau in dreapta, pentru ca am condus masinile pe rand. Mai greu a fost de Nutu care a condus singur tot drumul. A fost un erou. Noi toti am ajuns in Brasov ca niste zombii dupa atata sosea vazuta in fata ochilor, si la cat de obosit eram abia am adormit. Acum nu mai conteaza dar ideal e ca un drum asa de lung sa fie facut in doua zile.
Pe curand Alpi si Dolomiti!
No comments:
Post a Comment