Locatie: Lacul Sf. Ana, Masivul Ciomatu, Jud. Harghita
Lacul Sf Ana este un lac plasat intr-un crater vulcanic. Este un loc deosebit de frumos iar aici este punctul central al unui concurs de triatlon care deja a ajuns la editia cu numarul patru. Anul acesta pentru mine va fi a doua participare. Aici se desfasoara triatlonul pe care-l astept an de an cu cea mai mare nerabdare. Este diferit de toate celelalte pentru ca este pe munte cu diferente semnificative de nivel iar eu ma simt bine cand in fata mea apare o catarare. In plus atmosfera de munte este relaxanta si aici nu avem parte de calduri insuportabile ca in alte parti.
Anul trecut am terminat pe 5 la general si pe 2 la categoria 30-39 ani. A fost mai mult decat am sperat. Acum vreau din nou podium. Stiu ca nivelul a crescut si lupta e mult mai incinsa, dar si eu sunt mai bine antrenat iar traseul este pe placul meu. Deci obiectivul este un loc pe podium la categoria 30-39 ani, ramane de vazut daca este si realizabil.
Ziua incepe cu micul dejun si apoi drumul de la Brasov la Lacul Sf Ana. Totul decurge bine, insa asa cum banuiam drumul spre lac, in continuare, nu a fost reparat si este foarte rau pe alocuri. Este dimineata si cu cativa km inainte de lac formam o coloana de masini destul de numeroasa care inainteaza cu viteza moderata intr-un mare nor de praf. Un element comun pentru toate aceste masini este bicicleta care nu lipseste de pe masina, una sau mai multe. Lumea se aduna la acest concurs venind din toate partile tarii si chiar din strainatate. Ajungem in parcarea de langa lac, unde este deja multa lume. Pregatirile pentru concurs sunt in plina desfasurare. Cu toate ca startul este abia la ora 11 si timp este suficient eu sunt destul de stresat si agitat.
La ridicarea pachetului de start lucrurile se desfasoara repede multumita organizatorilor, cu toate ca lista participantilor la acest trialon este numeroasa. Imi ramane timp suficient sa ma pregatesc pentru concurs asa ca nu ma mai grabesc. Inainte de start se desfasoara triatlonul copiilor. Din ce am vazut aici organizarea nu s-a ridicat la cel mai inalt nivel, intrecerea avand loc printre cei de pe malul lacului. Zona de concurs nu a fost demarcata corespunzator. In plus unul dintre copii chiar s-a accidentat necesitand ingrijire medicala, dar aceast incident nu poate fi pus pe seama celor care s-au ocupat de organizare.
A urmat apoi pentru mine o perioada de relaxare inainte de start, perioada pe care am lungit-o prea mult, astfel cand am ajuns in zona de tranzitie, pe la 10 si jumatate, sa-mi las bicicleta si echipamentul de concurs am avut surpriza sa nu mai gasesc locuri libere. Pana la urma mi-am pus bicicleta intr-o margine sprijinita de un gard. Alegerea s-a dovedit a fi inspirata deoarece am avut loc suficient de manevra in timpul cursei la cele doua tranzitii intre probe.
Cu putin timp inainte de ora 11, ora startului, am intrat in apa unde erau deja majoritatea concurentilor. Eram relaxat, cunoscand destul de bine traseul de anul trecut. Si suntem gata de start.
Oarecum neinspirat s-a decis ca startul sa fie dat din apa. Eram in primele randuri, dar cred ca aceeasi situatie a fost peste tot atat in fata cat si in spate. La plecare era o aglomeratie de nedescris si asta a durat vreo 150m pana la prima baliza. Eram ca sardelele in conserva. Concurent in stanga, dreapta, fata, spate. Nu doar ca ne atingeam frecvent dar ceea ce se intampla acolo nu prea se putea numi inot. Eram foarte inghesuiti si fiecare incerca sa-si gaseasca o pozitie mai buna. Nu te puteai opri ca incurcai pe toata lumea. Cu siguranta un start de pe mal ar fi fost mai indicat, astfel lumea ar fi inceput sa inoate progresiv si nu s-ar mai fi creat acele aglomerari. Dupa prima baliza lucrurile au intrat in normal, se inota in pluton dar spatiile dintre concurenti au devenit mai mari. Pentru spectacol s-a decis ca inotul sa se desfasoare in doua ture de 450m, urmand ca dupa prima tura sa se iasa din apa si sa se alerge pe malul lacului aproximativ 100m pentru a se reveni din nou in lac pentru a doua tura. Mie personal mi-a placut alegerea asta si cred ca si spectatorilor.
La cursa asta am fost mai odihnit ca de obicei si asta s-a simtit. Am mers mai bine pe toate probele. Dupa prima tura de lac ies din apa si surprinzator in fata mea se afla Vlad Metaxa. De obicei pierd cam un minut pe distanta asta fata de el dar acum am mers la fel. Am inotat un pic mai bine dar nu semnificativ totusi. Mataxa probabil a prins o zi mai proasta la inot. Alergam pe mal in aplauzele spectatorilor spre tura a doua de inot. Luat de val ma arunc cu avant in apa si incep sa inot din nou in forta. Curand imi aduc aminte ca traseul e lung si revin la ritmul de anduranta.
A doua tura de inot a fost mai lunga. Una din balize a inceput sa migreze spre mijlocul lacului. Daca la primii concurenti asta nu prea a fost o problema, in timp baliza s-a deplasat tot mai mult si cu cat erai mai in spate cu atat aveai de inotat mai mult. Se vede si pe timpii la inot, toata lumea a avut timp mai slab pe tura a doua din cauza balizei calatoare. Termin inotul cu 7' 10" pe prima tura si 9' 53" pe tura a doua.
In tranzitie totul merge bine mai putin operatiunea sosetele :). Pierd prea mult timp la operatiunea asta dar nici nu vreau sa merg fara. Stiu ca profesionistii merg fara dar eu deocamdata nu sunt obisnuit sa renunt la ele.
Plec din tranzitie si sunt chiar in spatele lui Ionut Ancau. Ar fi trebuit sa am cel putin doua minute in spate deoarece Ionut inoata mai bine ca mine. Nu stiu ce s-a intamplat asa ca pornim la traseul de bicicleta impreuna. Traseul incepe cu o urcare sustinuta ce ne scoate din conul vulcanic. Nu este lunga, doar un kilometru si ceva, insa suficient de dificila incat sa creeze diferente mari intre concurenti. Eu plec mai tare cu gandul ca am de recuperat dupa proba de inot ca de obicei. Traseul tehnic si cu catarari numeroase mi se potriveste. Am prins multi concurenti in prima parte a traseului de bicicleta. Dupa cativa kilometri reusesc sa-l ajung din urma si pe Radu Marga pe o zona de push bike. Apoi urmeaza o coborare tehnica unde merg la limita si ii prind din urma pe Boriceanu Sorin si Vadan Radu, doi inotatori foarte buni. Incepe o urcare usoara pe drum forestier si sunt ajuns de Sarosi Francisc, un foarte bun maratonist. Initial am crezut ca este la proba de stafeta, apoi am aflat ca a fost la individual. Se pare ca la inot nu mai sta foarte bine insa pe bicicleta eu personal n-am reusit sa stau in plasa lui. De fapt nici n-am incercat, ritmul fiind prea rapid pentru mine.
A urmat apoi o portiune in care am rulat singur, astfel m-am putut concentra pe cursa mea. Cu putin inainte de zona de asfalt l-am ajuns ca si anul trecut pe Szikszai Janos. Am urcat impreuna acele pante dure inainte de punctul de alimentare situat la intrarea pe sosea. Am mers placa mica si pinion mare insa nu am pus piciorul jos. Stiam ca am adversari in spatele meu care sunt mai buni alergatori si trebuia sa fac diferenta pe bicicleta. Am luat ceva de la punctul de alimentare din mers si apoi i-am dat tare pe sosea lasandu-l in urma de Janos. Pana la lac am coborat tot la limita insa nu am mai ajuns pe nimeni. Stiam insa ca am castigat minute bune fata de adversarii mei directi. Termin cursa de bicicleta in 1h 18' 04" cu 4' mai bine ca anul trecut.
Intru in zona de tranzitie si aici merge totul foarte repede. Aud incurajarile Pisoiului si ale mamei mele. Este multa agitatie in zona de start. Plec pe proba de alergare. Trebuie sa iesim din nou din conul vulcanic pe o poteca abrupta. Prefer sa merg pana sus, de fapt de alergat nici nu se pune problema, m-as sufoca foarte repede. Simt ca am si ceva probleme cu muschii, usor inceput de crampe, dar ajung cu bine sus. Incep sa alerg mai usor pentru inceput pana simt ca nu mai am probleme cu muschii si apoi trag mai tare. Urmeaza o portiune valonata de alergare si apoi in usoara coborare prin padure. Traseul este ideal, este frumos, este umbra si racoare. Ma simt tot mai bine. Apoi traseul de alergare si cel de bicicleta merg adiacent, un sir de ciclisti merge in paralel cu mine, dupa care se despart cele doua trasee din nou si poteca de alergare coboara abrupt inapoi la lac. De aici se mai alearga aproape o tura intreaga de lac si trag maxim. Chiar inainte de finish calc stramb pe o radacina de copac si fac o entorsa usoara. Termin alergarea de 6.2km in 33' 16", cam cu 4' mai bine ca anul trecut. Toata alergarea am mers singur, nu am ajuns pe nimeni si nici nu am fost depasit.
Intregul traseu l-am incheiat in 2h 8' 21". Am fost pe locul 12 la general, unde evident a castigat acelasi Balanescu Ciprian, dandu-i ceva emotii doar un concurent venit din Ungaria, Mester Balint. La categoria 30-39 ani am terminat pe locul 3, dupa Vlad Metaxa locul 1 si Pulugor Jozsef locul 2. Deci mi-am indeplinit obiectivul. La categorie, fata de locul 4, am avut doar 19" avans si daca alergarea ar fi fost cu un kilometru mai lunga nu stiu daca as fi reusit podiumul. Pana la urma a fost buna tactica sa trag tare toata alergarea desi nu am vazut pe nimeni toti cei 6.2km.
In clasamentul general al Grand Prix-ului Bioeel, dupa a treia etapa, am mai urcat si eu cateva pozitii la cetegoria mea pana pe locul 5, datorita celor 20 de puncte primite pentru locul 3 in concursul de la Sf Ana. Vlad Metaxa si Pulugor Jozsef s-a detasat deja pe primele doua locuri. Baietii sunt in forma si e foarte greu sa-i bata cineva. Dar pentru mine este o motivatie in plus sa ma antrenez mai bine pentru cursele urmatoare.
A urmat apoi relaxare, deja consacrata portie de gulyas, o bere rece si inot in lac impreuna cu Pisoiul de care sunt mandru ca a devenit asa un inotator bun ;).
Spre seara a avut loc premierea si deja ma gandesc la ce va fi anul viitor.
No comments:
Post a Comment