Au trecut deja cateva luni de la terminarea evenimentului, insa amintirile sunt destul de vii. O sa incerc sa povestesc despre aceasta tura, pentru a prezenta ruta pe care am mers noi. Povestea este pentru mine ca o completare a turei in sine si in plus poate va inspira si pe altii. Eu am incercat sa caut informatii despre traseu, mare parte din el fiind necunoscut pentru mine, insa nu am gasit cine stie ce. Si poate ca asa e mai interesant, iti lasa placerea de a descoperi locurile care-ti ies in cale.
Impreuna cu Edi am stabilit sa plecam intr-o tura cicloturistica prin tara. Dupa pregatiri meticuloase, poate prea meticuloase, si planuri care s-au schimbat de mai multe ori, ne-am adunat pe peronul garii din Brasov. Cu cateva zile inainte de plecare, ni s-a alaturat si Tibi. Prima etapa o reprezinta drumul cu trenul pana la Oradea.
Biletele de tren le-am cumparat din timp la vagon de dormit clasa I. Cumparate cu saptamani inainte, biletele au avut si un discount mai mult simbolic. Nu mai stiu pretul exact dar a fost undeva spre 200Ron de persoana. Poate parea scump dar noi ne-am gandit ca asa scutim o noapte de cazare si castigam timp. Trenul pleaca din Brasov in jur de ora 9 seara si ajunge la Oradea a doua zi in jur de ora 7 dimineata. Totul suna perfect, ne odihnim in timp ce calatorim cu trenul si a doua zi suntem pregatiti pentru prima etapa.
Suntem in gara, si in asteptarea trenului imi petrec timpul cu Pisoiul, pe care nu-l voi mai vedea o saptamana. Bicicletele sunt si ele acolo pregatite de drum.
Timpul trece repede, vine si trenul si dam sa ne urcam in el. Nasul este pe peron si ne intreaba "Cu bicicletele astea? Nici o sansa...". Ok, nu avem bilete pentru biciclete, dar cu rotile date jos nu este o problema. Sunt bagajul nostru de mana si la cat a costat biletul doar asta mai lipsea, o cearta cu nasul.
In tren, culoarul de-a lungul vagonului este ingust. Ne chinuim putin pana ducem bicicletele in cusete. Spatiu este suficient in compartiment pentru doua persoane plus doua biciclete. Nu dupa mult timp trenul se pune in miscare, imi iau la revedere de la Pisoi si ne retragem toti trei intr-un compartiment pentru o bere.
Multumesc baieti pentru bere ;). Chiar a fost cald noaptea asta. Suntem la clasa I, oare ar trebui sa mearga aerul conditionat, daca o exista asa ceva? Vagonul este de clasa I, dar standardul este probabil de pe vremea anilor 80' in cel mai bun caz.
Se face tarziu si ne pregatim de somn. Doar maine avem o etapa lunga. Dupa vreo jumatate de ora de stat in pat cu ochii deshisi sau inchisi imi pun intrebari, oare poate cineva sa doarma in trenul asta? Trenul se misca incet, caldura este tot mai mare, deschidem geamul. Trenul accelereaza incepe sa se faca curent. Mai inchidem geamul. Apoi franeaza din nou. Ai senzatia ca te rostogolesti din pat. Daca atipesti sigur te trezesti. Si mai e zgomotul si scartaitul rotilor in timpul franarii. Acum avem tabloul complet. In opririle din statii se face liniste si e chiar placut. Se mai aud uneori cainii din gari.
Din cand in cand reusesc sa adorm dar nu pentru mult timp. Cap la cap nu cred ca am strans doua ore de somn noaptea asta. Deci realitatea nu a fost conform planului nostru si clar nu vom fi foarte odihniti in ziua ce va urma.
Drumul este lung si obositor, dar este o experienta interesanta pana la urma. Poate nu m-am simtit foarte confortabil si din cauza faptului ca eu circul foarte rar cu trenul.
Incepe sa se lumineze, si noi ne apropiem de Oradea. Asteptam cu nerabdare sa ajungem. Nu mai conteaza cat ne-am odihnit noaptea asta, sigur vom dormi foarte bine noaptea urmatoare. Dar inainte avem o lunga zi de pedalat. Toate acestea in urmatorul episod :).
No comments:
Post a Comment