Bike - Transfagarasan-360km in Noiembrie

Poze: Trans-360
Data: 8..9 Noiembrie 2013

Ziua 1
Ruta: [Brasov - Fagaras - Cartisoara - Balea Lac - Conacul Ursului]
Distanta: 153km
Timp: 7h 01'
Ascensiune: 2071m

Route 2,376,057 - powered by www.bikemap.net

Ziua 2
Ruta: [Conacul Ursului - Baraj Vidraru - Curtea de Arges - Campulung - Rucar - Fundata - Bran - Brasov]
Distanta: 207km
Timp: 8h 57'
Ascensiune: 2531m

Route 2,376,059 - powered by www.bikemap.net

Impreuna cu Ionut ne gandeam de mult timp la tura asta, insa abia acum in Noiembrie s-au aliniat planetele si am gasit amandoi timp sa mergem. Ba chiar am amanat o zi plecarea din cauza zapezii care incepuse sa cada pe munte la peste 1500m. Nu putea sa ne sperie pe noi putina zapada :). Cu toate acestea vremea nu arata a luna Noiembrie ci mai degraba a inceput de toamna.

Prima zi avem de mers in jur de 150km cu o catarare serioasa inspre final. Dimineata este destul de rece dar ziua se anunta frumoasa pe parcurs. Vantul nu bate deloc iar kilometrii se aduna rapid.

Dupa cateva ore ne-am oprit pentru a da jos din haine, un prilej bun pentru biciclete sa-si mai traga sufletul.

Nici traficul nu a fost internal pe drumul dintre Brasov si Cartisoara. Suntem in grafic si avem destul timp pentru poze. 

Iesim din drumul national si ne indreptam spre Cartisoara. Avem deja peste 100km. Aici abia mai trece o masina la 5-10 minute.

Sunt putin trist, toti plopii de pe marginea drumului au fost taiati intre drumul national si Cartisoara.

In departare se vede Transfagarasanul inzapezit. Abia astept sa ajung acolo.

Ultimele momente de odihna inaintea atacului final.

Plecam mai departe. Sunt 20 grade si ne intrebam oare cum va fi sus la 2000m.

Desi mic, bagajul pe care-l caram in spate este destul de incomod. Nu mai conteaza asta cand urci pantele unei astfel de catarari celebre.

Luat de val am uitat sa ma alimentez si dupa Balea Cascada incep sa sufar. Raman aproape fara forta in picioare si abia ma misc pe anumite portiuni cu 7-8km/h. Ma opresc pentru realimentare abia mai sus. Mai am un baton de orez facut dupa reteta baietilor de la Gentlemen's Race. Chiar m-a pus pe picioare batonul asta.

Plecam mai departe. Ionut se opreste sa faca o poza si apoi intarzie sa vina. A fost momentul lui de cadere. Am continuat impreuna cu pauze mai dese.

Peisaje deosebite care merita fotografiate dar in acelasi timp pauzele astea sunt momente numai bune de revenire. Eu cel putin am venit aici cam nepregatit si muntele nu prea te iarta.

Suntem pe platoul dinaintea ultimilor 7km. Este abia ora 15 si ceva. Soarele s-a dus de ceva vreme si este tot mai rece. Nici pauzele dese nu ne ajuta. Incepem sa resimtim putin si frigul. Atmosfera este  rece si linistita. Pe una din borne este trecut "Paradis 0km".

Am sperat ca zapada care a cazut cu doua zile in urma s-a topit pe sosea. Nu a fost chiar asa. La inceput timid au aparut doar cateva ochiuri de zapada pe care le puteam ocoli usor. Apoi a trebuit sa trecem la push bike pentru ca toata soseaua se afla sub un strat mai subtire sau mai gros de zapada.

N-a fost chiar rau, ne-am mai dezmortit picioarele si spatele dupa ore bune petrecute in sa.

Tot efortul merita pe deplin cand vezi soseaua asta serpuind pe munte.

Drumul este inchis traficului auto de la Balea Cascada in sus. Doar vreo doua trei masini au mai trecut ratacite pe langa noi. De acum incolo pana spre primavara cabina ramane solutia de a ajunge la Balea Lac.

Prin zapada masinile au facut urme, iar sub razele soarelui de dimineata zapada s-a mai topit. Apoi cand acesta s-a dus, zapada a inghetat, creindu-se chiar un strat de gheata in multe locuri. Pe cursiera nu putem merge nici pe gheata, nici prin zapada mare asa ca impingem la biciclete in continuare.

Jos in vale e o atmosfera de toamna timpurie, aici am intrat pe taramul zapezilor.Este tot mai rece si cu atatea pauze muschii s-au racit.

Finalul de catarare pe care vara il parcurgi destul de usor, acum parca nu mai are sfarsit. Petrecem mult timp ba pe bicicleta, ba pe langa ea.

Ultimii doi kilometri nu mai avem de ales, mergem doar pe jos.

Suntem sus. Ne uitam spre vale, admiram frumusetea locului, facem o poza si plecam mai departe spre tunel. Nu avem timp de stat sus, mai este putin pana la apus iar frigul il simtim destul de serios. Ne imbracam mai bine, aprindem frontala si intram in tunel. Pe jos se poate trece, cu masina nu, pentru ca portile tunelului sunt inchise. O surpriza placuta, desi tunelul este inchis, el este inca luminat.

Ajungem in partea sudica a muntelui. Aici cum ma asteptam nu este nici urma de zapada pe sosea. Sunt in jur de 5 grade iar soarele mai incalzeste doar crestele inalte ale muntelui. Incepem coborarea iar pe mine ma chinuie tare de tot frigul. Nu este foarte rece dar probabil resursele mele de energie sunt la limita. Sosete termo, geaca serioasa sau manusi speciale pentru vreme rece nu au avut nici un efect. Am inghetat efectiv pe cei 10km de coborare pana la pensiunea unde ne-am cazat.

Si totusi cat de frumos e muntele, merita tot efortul depus pentru a ajunge aici. Am fost de multe ori pe Transfagarasan, dar in perioada asta a anului peisajul este cu totul altul.

Ajungem la pensiune odata cu ultimele raze de lumina. Ne intampina baiatul de la pensiune care se astepta sa venim cu masina. Rezolvam cazarea pentru biciclete apoi mergem in camera. Este curat si foarte cald, exact ce aveam nevoie. Dupa un dus, totul a revenit la normal. Ionut trage de mine sa mergem la masa :). La final luam si un vin doar ca sa fim siguri ca vom dormi bine.

Cu fortele refacute dupa somn si micul dejun ne pregatim sa plecam mai departe. Astazi avem de parcurs 200km. Soseaua ne ademeneste cu o coborare in prima parte.

Plecam tarziu de la pensiune, dupa ora 9. Totusi este frig pe prima parte a traseului, mergand pe o vale ingusta neinsorita.

Pe malul lacului Vidraru dam de soare si ne mai incalzim. Drumul a mai fost reparat pe alocuri si se ruleaza destul de bine.

Ajungem la barajul Vidraru. Nu mai este agitatia din timpul verii. Este liniste si cald.

Este un obiectiv turistic de bifat. Inaltimea barajului este impresionanta.

De la baraj continuam pe coborare cu drum destul de rau, si apoi trecem printr-o serie de sate inainte sa ajungem in Curtea de Arges. Ne oprim pentru alimentare si imi dau seama ca ne va prinde noaptea asa ca ma gandesc ca nu mai are sens sa ne grabim. Oricum nici prea multe pauze n-am mai facut. Au urmat cele sase catarari intre Curtea de Arges si Campulung cu portiuni de drum mai mult proaste decat bune. Este si asta o provocare sa mergi pe drumuri asa rele cand nici pe coborari nu te poti odihni.

Odata ajunsi la acest monument, am stiut ca nu mai sunt alte catarari pana la Campulung.

Obositi bine de efortul depus si fugariti oarecum de soarele grabit sa se ascunda, am continuat sa mergem spre Brasov. In Campulung ne oprim pentru o pauza de patiserie si plecam mai departe motivati sa atacam ultimele trei catarari: Mateias, Rucar si Fundata. Surprinzator, desi obosit, nu am suferit prea mult pe aceste catarari, chiar m-am simtit bine din cand in cand :). Cum era de asteptat pe ultima catarare spre Fundata am urmarit si apusul si incet, incet s-a lasat noaptea. Am pus in functiune luminile si am continuat urcarea.

Cu putin inainte de apus, Ionut e putin obosit :).

Pe undeva pe aici a cedat si gps-ul meu si nu a mai inregistrat tura desi nu s-a stins. Doar a refuzat sa mai ia puncte de pe traseu avand bateria pe terminate.

Am ajuns in final si la Fundata, unde ne-am oprit special pentru o poza si pentru pregatirea de coborare spre Bran. La vale totul decurge bine, mai ales ca stim drumul aproape cu ochii inchisi. Spre bucuria lui, Ionut se opreste in Moeciu, pentru ca aici locuieste el. Eu mai de mers in jur de 30km pana acasa.

Ma opresc sa mai fac o poza castelului Bran apoi continui spre casa. Nu a fost chiar o placere drumul intre Bran si Brasov. Sectiuni de drum mai rau, trafic intens, faruri care ma orbeau, erau tot ce-mi lipseau pe final de tura. Ca sa trec mai usor peste partea asta am impartit drumul in sectiuni si le-am parcurs pe rand. Psihologic pe mine m-a ajutat.

Dupa vreo doua ore de mers pe noapte ajung in Brasov. S-au adanuat in doua zile 360km dar mai important decat asta sunt amintirile ce vor ramane si munca in echipa cu Ionut.